MĂRUL MUŞCAT
Nici vorbă de a intra în dezbaterea că fructul din care a mâncat Eva şi Adam a fost măr sau nu, căci n-am de unde să ştiu acest lucru dacă Biblia nu-l spune. Că Solomon vorbea de măr în Cântecul Cântecelor lui (cap.2, 3: “ca un MĂR între copacii pădurii”, 2, 5: “învioraţi-mă cu mere”, etc.), sau că oamenii săi îl pomeneau în proverbele înţelepte (25, 11: “mere de aur într-un coşuleţ de argint”, etc. ) nu pot fi argumente absolute în favoarea prezenţei mărului în Grădina Edenului în general şi a identificării lui cu “pomul cunoştinţei binelui şi răului” în special. Înţelegerea că mărul biblic este de fapt un “citric” numit aşa, nu-mi este nici ea suficientă. Nici chiar că mărul este folosit în tradiţionala sărbătoare a Paştelui nu confirmă sigur ipoteza amintită. Aşa că inteţionez să spun câte ceva despre acelaşi lucru, altcumva.
S-a întâmplat că în civilizaţia creştină, MĂRUL a devenit reprezentantul pomilor fructiferi şi ideea a fost acceptată în unanimitate. Pe acest fond s-a făcut simoblic transferul la “pomul cunoştinţei binelui şi răului” din Geneza biblică, pentru că “pomul vieţii” e ceva special, o taină divină pe care nu o putem asemăna în imaginile noastre. Aşa dar, fructul oprit, emblematic, mărul, este reprezentarea oficială de mii de ani. Cum a trecut ea prin istorie, rămâne la îndemâna fiecăruia şi nu fac rostul acestor câtorva vorbe.
În ultimii ani însă, folosind terminologia modernă, una dintre cele mai faimoase companii ale cunoaşterii ca implicaţie permanentă în viaţa a sute de milioane de oameni, a fost numită APPLE, adică MĂRUL. Din motive de posibilităţi de încurcătură lingvistică – pentru că încă nu s-a trecut oficial la limba globală -, a fost desenat MĂRUL, simplu de tot ca să priceapă oricine, chiar şi eu. Ca să pronunţ APPLE mi-e aşa de greu, dar ca să pricep MĂRUL desenat mi-e aşa de uşor.
Ceea ce observ eu – şi dumneavoastră cu atât mai mult – este că MĂRUL nu-i întreg. Cineva a MUŞCAT din el. De ce oare? Nu era mai corect şi chiar mai înţelept ca marea companie a cunoaşterii din zilele noastre să fie reprezentată de un MĂR întreg şi nu de un MĂR MUŞCAT?
Ieri, 5 Octombrie 2011 a murit întemeietorul acestei ultra tehnologii – Steve Jobs, geniu în domeniul său. Mulţi dintre dumneavoastră îi purtaţi prin buzunare sau serviete laptop-ul, iPod-ul, iPad-ul, iPhone-ul, etc., ale căror nume n-am mai avut timp să le mai traducem şi le-am preluat aşa. Incredibilă cunoaştere în tehnică! Cât ne folosesc ele ne dăm seama numai dacă prin absurd ni s-ar interzice să le avem. Să amintim doar că recentele revoluţii din ţările arabe nu ar fi fost posibile fără ele. Este această cunoaştere tehnologică profetică? Şi în împliniri? Nu este nici o noutate că predicatorul îşi pune laptop-ul pe amvon şi citeşte din Biblie din el, sau că în bănci publicul cântă uitându-se pe micile ecrane din palmă. Biblia, Spiritul Profetic, Cântările, sunt introduse în această cunoaştere tehnologică, cunoaştere care desigur ne scuteşte de multe eforturi nenecesare zilelor noastre, dar ne şi ispiteşte cu o reducere substanţială a participării active. Sinteticul a inventat sintetizatorul sau invers, sau şi una şi alta, şi totul ni s-a pus în braţe la un preţ destul de accesibil pentru a le procura.
Câte ceva nu poate acoperi în expunere multele benficii, nici marile riscuri cu ramificaţiile lor în amănunte vitale, dar se poate mira, se poate întreba.
Mă intrigă despre ce înseamnă MĂRUL MUŞCAT. Parcă este aruncat din Grădina Edenului în grădina inimii mele după o traiectorie care a durat şase mii de ani. Această emblemă a tehnologiei cunoaşterii e întâmplătoare sau deliberată? A avut în vedere Steve Jobs sau colaboratorul care i-a desenat MĂRUL MUŞCAT “fructul oprit din pomul cunoştinţei binelui şi răului”, sau acest lucru este pur şi simplu o coincidenţă?
La urma urmei că MĂRUL MUŞCAT este premeditat sau nu pus sub privirile noastre ca emblemă a cunoaşterii este un lucru de care pot face abstracţie mai ales pentru că nu am acces la ştierea lui. Dar că el este o realitate de care nu pot face abstracţie, este mult mai important. Ca să fie la sfârşit de istorie, emblematic, ceea ce a fost la început de istorie real, să zicem că prin absurd poate scăpa omului, dar nu poate fi în afara ştierii lui Dumnezeu.
Conştient sau inconştient, MĂRUL MUŞCAT este simbol al “cunoştinţei binelui şi răului”, iar proiectarea lui la nivel planetar este închiderea cercului istoriei omeneşti şi nu ne mai rămâne decât a privi către pomul vieţii care aşteaptă pe cei mântuiţi cu fructele lui întregi.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
