LEGEA MORALĂ: Legală? Ilegală? Opţională? Obligatorie? SE POATE ŢINE?
Întrebări pentru oricine, de oricând şi de oriunde. Absolut că şi pentru noi.
Deşi pare a fi un paradox întrebarea dacă LEGEA MORALĂ este Legală sau Ilegală, ea este legitimă. Chiar şi o LEGE poate fi Legală sau Ilegală, atunci când se referă la raporturile ei cu o ALTĂ LEGE de mai înainte, de obicei LEGE de BAZĂ. În cazul discuţiei noastre, LEGEA MORALĂ – Cele Zece PORUNCI – se raportează la LEGEA EXISTENŢEI – LEGEA de a EXISTA, face parte din ea, alături sau mai bine zis consubstanţială cu LEGEA NATURALĂ, şi uneori, circumstanţial şi temporar (ca în situaţia omului în Planul de Mântuire) LEGEA CEREMONIALĂ – simbolism către LEGEA EXISTENŢEI. Exemplificând prin “să nu ucizi” – eşantion de reprezentare a LEGII MORALE, existenţa dependentă, prin creare dispare în cazul nerespectării, rămânând doar EXISTENŢA în SINE, ceea ce cunoaştem prin descoperire biblică despre “EU SUNT CEL CE SUNT”, independentă. Aşa dar, LEGEA MORALĂ raportată la LEGEA EXISTENŢEI este LEGALĂ şi nu Ilegală.
Şi întrebarea dacă LEGEA MORALĂ este Opţională sau Obligatorie pare a fi copilărească la prima vedere prin incompatibilitatea dintre OPŢIONALĂ şi OBLIGATORIE ca termeni de dicţionar, dar răspunsul defineşte veşnicitatea. Este OPŢIONALĂ ca libertate a omului de a o RESPECTA sau nu, este OBLIGATORIE ca posibilitate de A EXISTA sau NU.
Deficitar, desigur, dar cu o mare reprezentare de înţelegere în societatea omenească vorbim de Constituţie, Legi, Amendamente, care luate pozitiv şi cu bune intenţii, ar putea sugera câte ceva despre CONSTITUŢIA UNIVERSULUI ÎN EXISTENŢĂ, Dumnezeu Legiuitorul, normele de aplicare pentru ca EXISTENŢA să aibă loc -să se desfăşoare şi încă să se desfăşoare VEŞNIC, EXISTENŢĂ PERPETUĂ. Domnul Dumnezeu – Legiuitorul, nu este de condiţia EXISTENŢEI TEMPORARE şi nici lucrările Lui nu poartă amprenta temporalităţii. Tocmai din această pricină a făcut Planul de Mântuire înveşnicind temporalitatea apărută din OPŢIONALITATEA LEGII.
Întrebarea cea mai dramatică însă, este dacă LEGEA MORALĂ SE POATE ŢINE.
Presupunem răspunsul “NU SE POATE ŢINE”.
În această situaţie, LEGIUITORUL, în cazul LEGII MOARALE fiind vorba de Dumnezeu, – a făcut ceva nedesăvârşit, şi nu este vorba doar în CREARE – omul, ci în LEGISLAŢIE, aspectul cel mai profund al existenţei. În acest caz, ne permitem aserţiunea nepermisă că DUMNEZEU nu este DUMNEZEU. Coborând mai jos, în exemplficarea dumnezeirii prin Scripturi, dacă LEGEA MORALĂ “nu se poate ţine” înseamnă că “ispitirea”, “încercarea’, “judecata” cu rigorile lor juridice, sunt desfiinţate. Cum ar arăta Biblia fără ele?
Dacă se dă răspunsul LEGEA MORALĂ “nu se poate ţine”, orice discuţie încetează. Este un capăt, un verdict, după care nu mai urmează nimic. Ce rost mai are CEVA, ORICE, dacă “NU SE POATE”? Unde este deja stabilit că NU SE POATE urmează logic NU SE MAI ÎNCEARCĂ. La “NU SE POATE”, nu există soluţie. Gândindu-ne o clipă la o constituţie a unei ţări, care “nu poate fi respectată”, ce am zice? Ne-ar place să trăim într-o aşa ţară? Cu “NU SE POATE”, ne-am tăiat singuri orice posibilitate de a exista. Ridicarea la rang de principiu a declaraţiei “NU SE POATE”, este mortală.
Presupunem răspunsul, LEGEA MORALĂ “SE POATE ŢINE”.
Sub acest răspuns ne trezim deseori contrariaţi că nu o ţinem şi considerăm greşit trecerea la “NU SE POATE ŢINE”. Sub acest răspuns însă, avem posibilitatea de dialog sub forma “CUM, se poate ţine”, posibilitate pe care nu o avem la “NU SE POATE ŢINE”.
Faptul că LEGEA MORALĂ “nu se ţine” nu este o dovadă că “nu se poate ţine”. Dacă unul singur a ţinut-o înseamnă că “se poate” şi de către ceilalţi, dacă o singură zi a fost ţinută înseamnă că poate fi ţinută toate zilele, dacă o singură poruncă din ea a putut fi ţinută înseamnă că toate celelalte ar fi putut fi ţinute. Dacă se răspunde “SE POATE” se dă şi răspunsul CUM se poate.
A “încercat” cineva şi “n-a putut”? A “putut” vreodată? Cum? Biblia zice că “Domnul dă putere SĂ SE POATĂ”! “Pot totul în Hristos care mă întăreşte”. Despre A PUTEA sau A NU PUTEA, Biblia mai zice “Dumnezeu nu va îngădui să fiţi ispitiţi PESTE PUTERILE voastre”. Nu este SCUZĂ de NEPUTINŢĂ în ascultarea de LEGEA MORALĂ chiar dacă aceasta s-a întâmplat. Ceea ce rezolvă neascultarea de ea este părerea de rău, pocăinţa că deşi AM PUTUT, nu am ascultat. În această înţelegere VINA o recunoaştem ca a noastră şi nu a lui Dumnezeu. Aceasta este singura modalitate de ÎNVEŞNICIRE, de ACCEPTARE în LEGEA EXISTENŢEI.
Căutând prin Sfânta Scriptură – revelaţia dumnezeirii ca voinţă pentru noi – găsim căi minunate pentru “SE POATE”. Păstrându-ne la dimensiunile de CÂTE CEVA, am luat ca eşantion numai Psalmul 119, şi din el numai referirile la LEGE, PORUNCI, ORÂNDUIRI, în sensul pozitivului ”SE POATE”. LEGE – 34 referiri, PORUNCI – 47, ORÂNDUIRI – 21. “Învăţăturile Tale”, “Cuvântul Tău”, etc., au fost lăsate pentru altă ocazie de dialog.
Lăsând la o parte absurdul “CUM NU SE POATE ŢINE” şi referindu-ne la “CUM SE POATE ŢINE”, modalităţile ţin de intimitatea voinţei noastre faţă de LEGE. Îmi voi permite să amintesc măcar câteva din textele acestui Psalm:
– v. 2 – “Ferice de cei ce păzesc PORUNCILE LUI”.
– v. 4 – “Tu ai dat PORUNCILE TALE ca să fie păzite cu sfinţenie”.
– v. 20 – “Mi se topeşte sufletul de dor după LEGILE TALE”.
– v. 34 – “Dă-mi pricepere ca să păzesc LEGEA TA”.
– v. 44 – “Voi păzi LEGEA TA MINUNATĂ totdeauna şi pe vecie”.
– v. 54 – “ORÂNDUIRILE TALE sunt prilejul cântărilor mele”.
– v. 77 – “Căci LEGEA TA este desfătarea mea”.– v. 97 – “Cât de mult iubesc LEGEA TA! Toată ziua mă gândesc la ea”.
– v. 106 – “Jur – şi mă voi ţine de jurământ – că voi păzi LEGILE TALE cele drepte”.
– v. 131 – “Deschid gura şi oftez, căci sunt LACOM după PORUNCILE TALE”.– v. 167 – “Sufletul meu ŢINE învăţăturile Tale şi LE IUBESC MULT DE TOT”.
După o aşa experienţă de trăire psaltică, întrebarea “Dacă LEGEA MORALĂ se POATE ŢINE sau NU”, nu ar mai trebui pusă, sau este o ruşine să mai fie pusă.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)
