25
Views

Sensibilităţi exagerate?

Să presupunem că nici un Adventist de Ziua a Şaptea nu se ruşinează că este Adventist de Ziua a Şaptea. Îi este însă vreunuia ruşine cu GREŞEALA de calcul profetic făcută la 1844 când s-a spus că va avea loc venirea Domnului şi Domnul nu a venit? Sub scrutinul acestei întrebări ne putem aşeza fiecare. Ce era mai bine la 1844, 21-22 Octombrie, să se creadă că Domnul va veni atunci sau că Domnul nu va veni atunci? Miller şi cei care l-au aşteptat pe Domnul la acea dată, erau batjocoriţi de mulţi şi de alţi mulţi combătuţi pe baze biblice prin “nimeni nu cunoaşte timpul venirii Domnului”. Congregaţiile neoprotestante s-au aşezat împotrivă susţinând din Scripturi că Domnul nu va veni la data anunţată. Care greşeau mai mult? Miller şi susţinătorii lui sau adversarii care-i contraziceau? Din care grupă aţi fi făcut parte dacă trăiaţi atunci? Presupunând că acum, după ce ştiţi istoria petrecută atunci, din care grupă aţi face parte dacă aţi fi transpuşi la 1844, având cunoştinţa dezamăgirii dar trăind atunci? Aţi merge la Miller să-i spuneţi să renunţe la aşteptarea venirii Domnului că va fi dezamăgit, sau L-aţi aştepta pe Domnul cu el ştiind că veţi fi dezamăgiţi? Ce era în primă trăire atunci, venirea Domnului sau data venirii Lui? A fost o GREŞEALĂ de CALCUL pe 1843. Interesant că deşi anul a fost schimbat din 1843 în 1844, luna şi ziua au rămas aceleaşi. După cele petrecute atunci s-a recomandat ca să nu se mai anunţe nici o dată a venirii Domnului. E vorba doar de UN ALT AN sau şi de o ALTĂ LUNĂ şi ALTĂ ZI? Adică, pot spune că nu ştiu ANUL în care Domnul va veni, dar să spun că El va veni în Octombrie şi nu în altă lună, pe 22 şi nu în altă zi? Cum vi s-ar părea?

A fost o GREŞEALĂ de CALCUL, se zice. Nu, nu a fost o GREŞEALĂ de CALCUL, ci o GREŞEALĂ de ÎNŢELEGERE a DATEI bine calculată. Mai grav sau mai puţin grav? Data a rămas valabilă, calculul s-a dovedit a fi bun, dar pentru alt eveniment profetic mai ascuns profetizat.

Cum se face că cercetători ai profeţiilor biblice ca William Miller – cum n-au mai fost de atunci – nu ştiau sau ignorau că “omul fărădelegii” nu apăruse, că cele trei solii îngereşti nu fuseseră vestite, etc.?

De către un pastor neoprotestant foarte puţin cunoscut, pe nişte calcule neinteligibile s-a anunţat de curând că sfârşitul lumii va fi pe 21 Mai 2011. Primii care au contestat acest anunţ ca neadevărat au fost Adventiştii de Ziua a Şaptea. Foarte, foarte puţini au crezut şi au susţinut anunţul, dar FOARTE FOARTE mulţi au comentat într-un fel sau altul subiectul, chiar pe principalele canale media seculare. Din punct de vedere al anunţării anului şi lunii şi zilei, personal, nu mi s-a părut un lucru bun. Din punct de vedere al subiectului adus în discuţie mi s-a părut un lucru foarte util. “Ce ne pasă? Oricum, fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura” Filipeni 1, 18. Desigur nici o similaritate cu cele petrecute la 1844, dar cum tot Scriptura zice “Domnul poate întoarce răul în bine”. Şi cred că aşa a fost.

Cei mai afectaţi au fost unii Adventişti de Ziua a Şaptea când omul a reprogramat sfârşitul lumii (după ce 21 Mai a trecut fără să se întâmple), pe data de 21 Octombrie 2011, considerând aceasta ca o referire jignitoare la adresa Bisericii noastre în legătură cu alegerea aceleiaşi luni şi foarte aproape aceleiaşi zile. Aceasta a fost şi este considerată o replică necuviincioasă la cele întâmplate la 1844 şi legată numai de adventişti. Adică, pe 21 Octombrie 2011 când Domnul să presupunem că nu ar veni, ar urma o comparaţie cu Adventişitii de Ziua a Şaptea proveniţi din mişcarea Millerită şi Bisericii i s-ar crea o imagine deformată. Pe de o parte adevărat. În acelaşi timp, că o mulţime de oameni vor avea ocazie să cunoască despre Adventiştii de Ziua a Şaptea, ar fi un lucru bun. Închipuiţi-vă – dacă se va întâmpla aşa – că asemănarea ar atinge asemenea proporţii încât fraţii de la Conferinţa Generală ar fi intervievaţi la scenă deschisă şi ar fi ocazia de făcut diferenţierea şi în acelaşi timp de propovăduit învăţătura cea bună. Blamul ar fi rău, dar RIDICAREA BLAMULUI ar avea un efect benefic de mari proporţii.

S-ar putea să nu se întâmple aşa, ci dimpotrivă să fie o scădere a interesului public pentru reanunţarea sfârşitului lumii pe 21 Octombrie 2011, dar, zicem şi noi.

Mă “deranjează” frumos, “aşteptarea cu dor” a venirii Domnului pe care o spune apostolul Pavel. Presupunem situaţia cu mama care a spus celor doi fii că merge la târg şi se va întoarce repede, iar ei să o aştepte. Nici n-a apucat bine să plece că cel mic o şi vede întorcându-se. La fiecare siluetă de femeie ce apare în capătul drumului îl strigă pe frăţiorul mai mare “uite vine mama”. De fiecare dată îşi şterge lacrimile. N-a fost mama. Frăţiorul mai mare începe să ţipe la el să se mai potolească. De la o vreme nu mai vine când este chemat de cel mai mic să-i iasă în întâmpinare. Poate nu vine atât de iute cum a zis, poate întârzie din cine ştie ce motive. Cu cât “dorul” creşte la unul, cu atât “dorul” scade la celălalt. Realitate. Istoria.

Mă “intrigă” frumos că pastorul cu pricina a ales 21 Octombrie. Nu se spune nicăieri şi de către nimeni că Octombrie şi 21 la 1844 au fost greşite.

Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

| Generale |
Despre autor
-