11
Views

        LITERAL şi SIMBOL în PROFEŢIE

                                       V

   Unul dintre cele mai cunoscute texte biblice în lumea creştină este cel din Evanghelia după Matei 24, 14: “Evanghelia ACEASTA a Împărăţiei va fi propovăduită în TOATĂ LUMEA ca să slujească de MĂRTURIE tuturor neamurilor. ATUNCI va veni sfârşitul”.

   Ne-am obişnuit atât de mult cu această declaraţie a Domnului Isus încât o spunem pe dinafară, dintr-o răsuflare, dar stingându-i adesea ÎNŢELESUL în RETORICĂ. Şi aici ca în orice profeţie biblică, simbolismul exprimat în frumoasa vorbire poetică ebraică – invocată adeseori – ne scuteşte parcă, din nefericire, de NELINIŞTEA înţelesului împlinirii LITERALE. Analiza CONCRETĂ a textului cu RESPONSABILITĂŢILE sale implicate direct în ceea ce trebuie să facem şi să fim, nu ne este comodă. Preferăm DECLARAŢIA generală fără intrarea în rolul care ne este atribuit.

   Pentru că este vorba clar de “sfârşitul lumii” din care o părticică reprezentativă suntem fiecare, mesajul Domnului ne prinde atenţia şi nu-l putem ignora. Tocmai de aceea noi începem acest text biblic de la “Atunci va veni sfârşitul” care oricât l-am refuza ne implică, ne avertizează, ne motivează rostul. Ca să ne dăm seama de acest lucru presupunem că ar lipsi din acest text “Atunci va veni sfârşitul”. Încercaţi să-l citiţi fără el. Cum vi se pare?

  Deşi în înţelesul cel mai frumos “sfârşitul” nu este doar terminarea istoriei omeneşti cu judecata fiecăruia, ci mai ales înseamnă venirea Domnului să pună capăt durerii şi morţii, El a preferat să ne lase moştenire declaraţia Sa aşa cum e raportată în Evanghelie. Ni s-ar părea mai interesant ca în loc de “Atunci va veni sfârşitul” textul din Matei 24, 14 să fi spus “Atunci Eu voi reveni”? În nici un fel nu putem crede că o altă variantă ar fi fost mai de folos pentru noi.

   Sinceri fiind, acest “Atunci va veni sfârşitul” este hotărâtor în a da importanţă spuselor premergătoare ca un răspuns la întrebarea, CÂND va veni sfârşitul, care străbate fiinţa fiecărui om vrând, şi chiar nevrând. Ca să aflăm răspunsul, suntem obligaţi să reluăm textul ba chiar să-l analizăm. Aşa se face că intrăm în contact cu “Evanghelia ACEASTA a Împărăţiei” şi încercăm să vedem ce înseamnă “va fi propovăduită” şi ne întrebăm de către cine şi dacă noi avem vreo responsabilitate în această lucrare, “în TOATĂ LUMEA” – globalizarea propovăduirii, “ca să slujească de MĂRTURIE “ sună a document juridic de responsabilitate, “TUTUROR NEAMURILOR” înţelegând o mare iubire şi preţuire dinspre cei ce ştiu spre cei ce nu ştiu în privinţa mântuirii, fiecare om fiind de aceeaşi valoare, prezumptiv moştenitor al ÎMPĂRĂŢIEI.

   “Evanghelia ACEASTA a împărăţiei” de propovăduit, este SUMA ÎNVĂŢĂTURILOR pe care Domnul Isus ni le-a lăsat. Pot fi mulţime de alte aşa zise evanghelii, dar Domnul se referă la EVANGHELIA ÎMPĂRĂŢIEI pe care El o numeşte “ACEASTA” pentru a o diferi de ALTA oricare ar fi ea. Subliniat “aceasta”, ne atrage atenţia asupra celor false. Prin retragerea sublinierii “aceasta”, ar fi loc pentru o alta. Nu se pune în discuţie ca “propovăduitorii”care urmează în text să nu cunoască “Evanghelia aceasta a Împărăţiei” pe care o au de propovăduit. Sunt fel de fel de propovăduitori şi propovăduiri. Ceea ce spune Domnul este însă foarte bine concretizat şi nu lasă loc la nici o greşeală de interpretare. Proba este, a spus Domnul AŞA, sau nu a spus AŞA.

   “În TOATĂ LUMEA” corespunde cu cronologia pe care Domnul a făcut-o practic, “în Ierusalim, Iudeea, Samaria şi marginile pământului”, subliniind de data aceasta pe cea din urmă.

   Aş face aici o paranteză practică la zi din care poate avem de învăţat câte ceva.

   Nişte scurte dar semnificative interviuri pe teme biblice sunt postate pe You Tube. Intrarea la ele se face pe titlul “Despre Adam şi Eva” şi de aici sunt trimiteri şi la alte teme cum ar fi “Cine a scris Biblia”, “Diferenţa dintre Crăciun şi Paşte” etc. Întrebările puse de nişte reporteri tineri nu par a fi din dorinţa de “a afla” şi parcă nici doar să vadă dacă “se ştie sau nu”, ci mai degrabă de a dovedi că “nu se ştie”. Desigur, nu este interesant că interlocutorii luaţi la întâmplare din mers, pe drumurile unor sate din Prahova – România, nu au ştiut a răspunde. La o analiză mai atentă ei erau nişte oameni oneşti, cuminţi, cumva chiar “evlavioşi” în neştiinţa lor. Mi-am amintit de întâmplarea de la arderea unui martir pe rug când o bătrânică s-a apropiat cu o legătură de vreascuri să înteţească focul, la imaginea căreia cineva a zis “sfântă ignoranţă”. Ştiu că Dumnezeu judecă şi cu dreptate şi cu iubire astfel de situaţii imposibile nouă de judecat. De aici şi acea “sfântă ignoranţă” nu era un verdict, ci un fel de “Doamne Tu ştii, eu nu pot spune decât atât”. Aceasta nu înseamnă, desigur, o semnătură în alb pentru ignoranţă.

   În context mă gândesc acum dacă România este propovăduită sau nu. Pe de o parte mă întreb cum este posibil ca misionari români, mai oficiali, mai independenţi, să fie prezenţi în cele mai depărtate şi mai dificile colţuri ale pământului, iar suflete din Prahova atât de accesibilă să nu aibă Biblia, să nu li se fi spus lucruri de “abecedar biblic”. Şi dacă în Prahova din centrul ţării aceasta este situaţia, care este în satele în care de la marginea lor încolo nu mai este nimic. Pe de altă parte mă întreb cum este posibil ca zeci de ani cineva să treacă în sus şi în jos pe drumurile satelor prahovene fără să se întrebe ce e cu biserica aceea, cu troiţa aceea, cu Biblia aceea despre care e greu să cred că nu au auzit. Ce rol joacă termenul “spre MĂRTURIE” din textul biblic pe care l-am citat în legătură cu sfârşitul. O responsabilitate de a “propovădui”, o responsabilitate de a “căuta să fi propovăduit”, o nereuşită care s-ar termina în “ca Mărturie” doar, nu pot delimita, dar mă întreb. Mi-ar plăcea ca toată lumea “să audă”, mi-ar plăcea ca fiecare “să caute să audă”. Mi-ar plăcea o voce a speranţei acolo unde “vocea speranţei” nu poate fi auzită, n-a fost auzită, concomitent credibil neauzită în colţurile pământului uitate parcă de lumea civilizată, incredibil neauzită în România din centrul lumii civilizate.

   “Atunci va veni sfârşitul”. CÂND?

   Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

 

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

| Generale |
Despre autor
-