12
Views

Soarele se grăbea spre apus. Încă o zi trece în vesnicie. Rutina fiecarei zile devenise insuportabilă. Lucrul din greu la serviciu, munca acasă. Totul se învartea în acest cerc istovitor. De putin timp însa, în casa lui Cornel si Florentina Marin din orasul Măcin, judetul Tulcea, un oaspete prietenos vorbea despre o altfel de viata. O viată plină de pace, iubire si sperantă. De fapt, musafirul chiar se numea Speranta TV. Ascultau lucruri noi care-i uimeau. Credinta acestor tineri era pusa acum sub semnul întrebării. Adevărurile descoperite erau povocatoare. Oare chiar sa poate schimba atat de frumos viata cuiva? Totul părea un miraj. Emisiunile de la Spereanta TV prezentau o credintă cat se poate de reala. Un Dumnezeu iubitor, interesat de sanatatea, familia si viata fiecărui om. Cand viata lor părea atat de străină fată de acest Dumnezeu, El le-a iesit în întampinare. Dar mai bine să-i lăsăm pe ei să ne povestească.

Cornel: – Am descoperit postul Speranta TV din întamplare. Într-o noapte, ne avand somn, m-am gandit să pornesc televizorul. Căutam un program mai „special”. Tot butonand telecomanda, am văzut o emisiune interesantă la Speranța TV. Mi-a plăcut și de atunci urmărim amandoi acest post. Una din emisiunile preferate este „Jurnal de credință”. Atatea experiențe frumoase. Misionari care merg cu invitații și carți în diferite zone. Cate o data vorbeam cu sotia: ,,Oare cand vor veni și la noi cu o invitație?,, Timpul trecea si aceste programe ne erau tot mai dragi. Într-o sambată după amiază, în timp ce lucram la masină, două doamne s-au oprit la poartă. După ce ne-au salutat, au scos din geanta o invitatie la un seminar biblic. Era organizat în Măcin de… Speranta TV.

Am rămas uimiti. Doamnele au început sa ne explice despre ce este vorba. Pentru noi era acel „ceva” de care aveam atat de mare nevoie. Sambăta următoare, ne-am urcat în masină si am plecat spre adresa de pe invitatie. Am oprit la poartă dar nu am avut curaj sa intrăm. Întarziasem. Din interior se auzea cineva vorbind despre Dumnezeu. Ne-am întors acasă si asteptam sambăta următoare. A doua Sămbătă, cu putin timp înainte de a pleca, cineva m-a rugat sa-l duc cu masina în satul vecin. Am plecat repede. In mod normal este vorba de cateva minute. Drumul de întoarcere avea sa î-mi rezerve o surpriza neplăcută. Inexplicabil, rotile masinii s-au blocat. Timpul trecea si probabil cineva se bucura că nu aveam sa ajungem nici atunci la seminar. A treia săptămană am trecut si pe la mama. Dansa în tinerete a mers la Biserica Evanghelică. A fost bucuroasă să vadă că Dumnezeu o căuta. Am plecat împreuna. Acum am ajuns la timp. Prima impresie a fost foarte plăcută. Desi erau doar cateva persoane, ne-am simtit minunat. Cuvantul lui Dumnezeu se prezenta cu claritate. Totul era diferit în special pentru Florentina.

Florentina: – Cand eram mai mică, mergeam cu bunica la Biserica Ortodoxă din cartier. Nu întelegeam nimic din slujbă. Bunica insista totus să merg în fiecare Duminică. Avea argumentele ei: „Dacă mai pupi o icoană, aprinzi o lumanare, o să î-ti meargă bine”. Aici, în capela adventistă, totul era atat de simplu si frumos. Se vorbea despre iubirea lui Iisus pe întelesul meu.

Din ziua aceea, a început aventura cunoasterii pentru cei doi. O cunoastere care avea sa îi provoace la schimbări deosebite. Primii pasi erau mai greoi. Citeau Biblia acasă, dar nu ere deloc usor. Convinsi că trebuie sa urmărească fiecare trimitere a textului, au brevetat o noua metoda de studiu: „cititul Bibiei pe sărite”. De un real folos le-a fost seminarul biblic. Cu fiecare temă găseau răspuns la întrebări si se simteau întariti în dorinta de a-L urma pe Hristos.

Florentina: – ,,Viata noastră se schimba cu fiecare zi petrecuta langă Dumnezeu. Cand am vizitat Biserica Rahova din Brăila, am fost invitati la masă de Ana si Victoras Mihalache. Am fost miscată pană la lacrimi de ceeace am vazut în această familie. Dragostea lor, felul în care î-si vorbeau…totul! Cand ne-am întors la Măcin, vorbeam cu Cornel si plangeam gandindu-ne ce înseamnă de fapt o viată fericită. Acum si în familia noastră domneste pacea si armonia. Sotul este atent cu mine si mă ajuta la treburile casei. Î-mi vorbeste cu dragoste. Am învătat si să ne hranim sănătos. Cornel a biruit patimile alcoolului si tutunului, iar acum este liber. Sabatul a fost o mare provocare. Bunicii lui Cornel, care au fost Evanghelisti, păzeau Duminica. Familia mea, Ortodoxă, mergea la biserica Duminica. De ce se vorbeste aici de Sambătă? Peste tot se lucrează Sambăta. De fapt oamenii nu păzesc nici o zi…A trebuit sa studiem mai mult pană cand am înteles că sabatul este darul lui Dumnezeu încă din gradina Edenului. Binecuvantări speciale ne sunt oferite în acestă zi.

Cornel: – Hotarerea noastra de a-l urma pe Isus i-a bulversat pe cei apropiati. Colegii de muncă spuneau că am înnebunit. Cei din familie ne amenintau că nu vom mai primi nici un sprijin din partea lor. Pentru toti argumentul cel mai puternic a fost viata noastră transformată de Dumenzeu. Este greu de înteles împotrivirea si ura fată de cineva care începe o viată nouă langă Dumnezeu. Oamenii te batjocoresc cand nu mai furi, nu minti, nu bei, nu mai trăiesti în mizerie. Nimeni nu zice nimic cand viata se transformă in ruină. De fapt esti privit ca un bun crestin orice ai face… Iubirea si întelegerea din familia noastră, a linistit spiritele. Noi vrem sa mergem înainte. Iubire lui Dumnezeu ne-a cucerit inimile. În El avem iertare, bucurie si sperantă.

Povestea lor de dragoste cu Dumnezeu tocmai a împlinit un an. De curand Cornel si Florentina s-au unit cu Hristos prin botez. Experienta lor este înca o dovada că undeva, cineva asteaptă o rază de sperantă. Este nevoie doar de un mesager care să o poarte pană acolo!

Savu Isvoras – Măcin 2011

Franturi de Speranta

| Experiente |
Despre autor
-