Clever Books Publishing lansează prima carte apărută şi scrisă în România despre un fascinant sistem de educaţie pe care îl dorim cât mai repede legalizat şi în ţara noastră: „home school”!
Titlul cărţii: ȘCOALA ACASĂ – alternativa „home school” în sistemul educaţional românesc
Din cuprins:
Evoluţia istorică până în prezent
Avantajele educaţiei la domiciliu
Posibile temeri şi soluţii propuse
Necesitatea existenţei acestei alternative
Descrierea generală a desfăşurării
Asigurarea calităţii învăţării
Studii de caz
Cartea este oferită la un preţ promoţional doar în săptămâna 12.03.10 – 19.03.10, în librăria virtuală a Editurii: www.cleverbooks.ro. Sunteţi invitaţi să valorificaţi oferta!
„Home school” pleacă de la premisa că rolul părinţilor în educaţie este de o aşa de mare importanţă încât este aproape imposibil să-i găseşti un substitut. Părinţii sunt cei care îşi cunosc cel mai bine copiii, au cea mai mare disponibilitate de a contribui la modelarea lor şi asigurarea unei educaţii ce nu se rezumă la memorarea şi reproducerea de informaţii/date, ci are în vedere dezvoltarea întregii infrastructuri a acestora: corp, minte, suflet.
Elevii din şcolile publice îşi petrec cea mai mare parte din timpul lor la şcoală. Ei consumă aici mai mult de 1.100 de ore anual şi pierd pe drumul către/dinspre şcoală, în medie, 400 de ore pe an. Ceea ce înseamnă că timpul ce le rămâne de petrecut acasă cu cei dragi (părinţii, rudele) se reduce semnificativ. Nu-i de mirare că după ani de şcoală se constată o prăpastie greu surmontabilă în relaţiile dintre părinţi şi copiii lor. Subiectele comune de dicuţie dispar, la fel şi plăcerea dialogului, instalându-se înstrăinarea. Conflictele par legitime în acest context. Ochii care nu se văd se uită, ori nu se mai văd bine!
Cei care ştiu alternativa sunt încă în minoritate. Larga majoritate, prinsă în tăvălugul ineluctabilei vieţi cotidiene, prezervă ce a apucat. Evită evaluarea onestă şi din temelii a sistemului de educaţie. Concluziile ar fi oricum incomode. Se optează pentru blazare. Câştigăm timp, în timp ce ei devin perdanţi. Poate că nu i-am dorit cu adevărat. Poate că prea adesea doar întâmplarea i-a făcut să intre în cronosul vieţii noastre. Refuzăm să ne petrecem timpul cu ei, micii inoportuni. Doar pentru asta au fost inventate creşele, grădiniţele cu program prelungit şi şcolile: să ni-i crească! Plătim pentru asta…
Fragment din articolul scris de Ferid Constandache în numărul special al revistei „Semnele Timpului”, dedicat familiei.
Publicat cu permisiunea autorului.
