Motto:“Decat o viata intreaga cioara, mai bine o vara vultur” Arh. Gh. Petrescu
Autori articol: arh. Gheorghe Petrescu si Stanuta Petrescu
Ca emigranti din Romania, am ales fiecare dintre noi, o tara de imigratie, in Europa, Statele Unite, Canada sau Australia. Cei care am avut curajul si indrazneala, sa parasim definitiv si irevocabil, plaiurile natale, am parcurs un drum nou intr-un necunoscut aparte pentru fiecare, cu probleme si satisfactii pamantesti de tot felul. Sigur, multi dintre noi ne-am pastrat credinta, sotia si copiii pe care Dumnezeu I-a daruit fiecaruia dintre noi. Altii, in tara de imigratie, au facut din caminul lor, asa numitele, “Citadele ale dezastrului familial”. El a gasit o noua iubire, mai tanara, mai frumoasa, mai dotata, si lista poate continua. A lasat in urma lui, vlastare fragede fara carmaci, fara suport de existenta pentru cei ramasi acasa, fara mila de cei nascuti sub acelasi acoperis. O noua viata spirituala bazata pe dezmat, fumat si bautura, lucruri ce nu se regaseau in caminul din Romania. Ea, din multe motive, devine usuratica la vorba si comportament, culegand roadele unei vieti indecente, fara rusine, fara respect fata de cel ce i-a fost sot, iar copiii, lasati de izbeliste, traiesc debusolati o trauma a vietii de copil, ce, niciodata nu v-a putea fi vindecata. Nici el, nici ea, nu-L mai au pe Isus, marele Povatuitor si Invatator din tara de origina. Credinta lor, nu mai are acel leagan de pace si liniste cereasca, iar bucuria si binecuvantarea, au disparut odata cu noua viata in tara de imigratie. Copiii lor se dezvolta cand la unul trei zile, cand la celalat, patru zile, si bietul baiat si biata fata, nu mai intelege nimic, din tot ce se intampla in viata lor. La scoala invata una, la tatal lui/ei invata alta iar la mama lui/ei nu are ce invata. Si uite asa creste acel tip de tanar/a, ce nu mai are nimic comun cu Biserica, iar pastorul Casei lui Dumnezeu, priveste neputincios la dramele din Biserica lui.
Alte camine abia se sprijina pe o credinta a lor, ce pare a fi din alta lume, si isi modeleaza un nou crez, bazat pe stiinta, pe invataturi false, inchipuiri omenesti, basme facute cu mestesug dracesc, etc., ce nu au nimic comun cu Adevarul Evangheliei. Iar copiii lor, nu au nimic, in clin nici in maneca, cu Biserica Adventa, caci nici nu vor sa auda de ea. Ifose de, pust si pustoaica crescute pe cutia lor craniana, ce cred ca, ei pot face lucruri mari si fara Dumnezeu. Nu asculta nici de mama si nici de tata, au viata lor de zi si de noapte, iar la orele de rugaciune, auzi o voce de mama sau tata, ce-si traieste drama copiilor lor spunand printer lacrimi: “Doamne, fa Tu o minune cu fiica si cu baiatul meu, ca sa vina din nou la Isus. Fata, are camera ei, si nu are voie nimeni sa intre in iatacul ei tainuit, iar daca un parinte, (tata sau mama), vrea sa intre in castelul ei de povesti, trebuie ca parintele sa ridice doua degete si sa ceara permisiunea, ca fiica lor nu trebuie sa fie deranjata de nimeni. In alte cazuri, fetita sau baiatul, afiseaza pe usa camerei lui/ei, ziua cand au voie sa intre in barlogul lor tineresc, si anume vinerea intre orele 3pm-5pm dupa amiaza cand, parintele, el/ea, trebuie sa faca curat si sa culeaga toate gunoaiele facute de odraslele lor. Si te intrebi tu ca parinte, ce am crescut la usa mea? Un nou stapan/stapana? Un consumator de viata pe banii lui tata si a lui mama? O epava a societatii de imigratie, scaldata intr-o democratie libera si confuza, bazata pe o societate de consum dornica de extaz si depravare? Oare tata si mama nu mai au dreptul de parinte? Oare parintii sant obligati sa creasca monstri ai unei noi oaze de cultura si civilizatie bazata pe o falsa democratie a libertatii totale? Si ne mai miram ca, de ce fata sau baiatul meu, nu mai vor sa vina la Biserica? Ce fac in acest sens: pastorul comunitatii, comitetul comunitatii, membrii Bisericii, cei care vegheaza la bunul mers al capelei de inchinare? Oare credeti ca, va scapa cineva de pierderea acestor tineri, in focul cel vesnic? Nici macar nu ne rugam pentru ei, nu stim cum sa-I atragem langa Biserica Mama, nu stim sa vorbim si sa discutam cu ei? Nu-i bagam in seama, deoarece noi in Biserica avem si…..”bisericute”, si nu oricine intra pe usa lor. Si uite asa una peste alta, baiatul gaseste un prieten la un bar de zi sau de noapte, fata devine o vrajitoare de intalniri periculoase, si uite asa, cum copiii de ieri ai Bisericii, devin prada usoara, a Sarpelui din Eden, numit si Satana. Intrebare: Se mai poate face ceva bun pentru aceste odrasle scumpe si firave din Biserica noastra? Sa te rogi pentru el/ea.
Ultimul paragraf e rezervat parintilor dar mai ales, copiilor nascuti in tara de imigratie, indiferent de cultura, civilizatie, tehnologie, si altele. Acesti copii, nu stapanesc mai de loc Limba Romana, deoarece parintii merg pe principiul ca, fiul sau fiica mea trebuie sa stapaneasca limba care se vorbeste, in tara de imigratie. Si de aici apare, un conflict mutual intre parinti si neintelegerea lor ca o limba straina stiuta, este o treapta de superioritate al lui/ei, fata de alte natiuni. S-au facut studii in acest domeniu, si s-a ajuns la concluzia ca, parintii care invata pe copiii lor, Limba Romana, din frageda pruncie, la 7 ani ei vor poseda un vocabular cu un bagaj de cunostinte din limba lui materna, suficiente sa vorbeasca destul de cursiv. Mentalitatea multora ca, fata sau baiatul o sa aibe accent, e falsa si nefondata. La 7 ani el merge intr-un sistem de invatamant, bine pus la punct, in tara de imigratie, iar cei 7 ani de acasa, il va ajuta sa propulseze in noua limba, cu o treapta mai sus fata de alti copii de varsta lui. Numai ca, putini parinti inteleg acest fenomen, si nu-i invata pe copii, Limba Romana. Ce se pierde prin aceasta atitudine negativa a acestor parinti? Proportia lor este mare, peste 75% din parinti, nu vor sa auda in tara lor de imigratie, de Limba Romana. In timp, se pierde in tara de imigratie, identitatea Romaneasca. Apoi, in Bisericile Romanesti, de pe mapamont, copiii nu stapanesc Limba Romana, deoarece, parintii nu s-au ocupat de ei in acest sens. In final, baiatul si fata, ajung la maturitate, fara sa mai inteleaga macar romaneste. Trag un semnal de alarma. Lasa-l pe copil sa invete Limba Romana, caci cu o limba in plus, va ajuta Romania candva, Biserica nu-si va pierde identitarea romaneasca, din tarile de imigratie, iar cultura ei, va avea noi ambasadori. Amin!
