SA NU FURI
Dati click pe imagine pentru a o mari.
Motto:”Decat o viata intreaga cioara, mai bine o vara vultur”,arhitect Gheorghe Petrescu
Autori: arhitect Gheorghe si Stanuta Petrescu, CUA University, Washington, DC, USA.
“Sa nu furi.” Porunca data de Dumnezeu pe muntele Sinai, ramane si azi una din cele 10 porunci ale Decalogului, valabila si in acest secol al supradotarii. Traim intr-o lume computerizata si technicizata mai in toate domeniile de activitate ale fiintei umane ce, prin sudoarea fetei lui/ei, isi castiga si azi, hrana cea de toate zilele, a treia conditie vitala, pentru intretinerea vietii pe pamant, dupa aer si apa.
“Sa nu furi”,este una din poruncile ce reglementeaza corectitudinea relatiilor dintre oameni cu deosebiri in cultura, religie, traditie, grad de civilizatie, fanatism, etc. Cu toate ca exista aceste reglementari parafate si semnate de mari demnitari ai acestei planete pamant, domneste de secole aceasta lupta pentru putere si acaparare a bunului care nu-ti apartine. Fie la nivel de familie, fie pana la usile capitonate ale marilor puteri de pe meridiane si paralele ale batranului glob pamantesc. Aceasta porunca, nu mai este respectata ci, calcata in picioare prin interventii militare, diplomatice, financiare, ce duc la acel furt ce oblica pe cel mic sa fie robul celui mare. Adica cel care nu mai poate, este nevoit sa de-a totul pentru “fratele” mai mare care chipurile, are grija de destinul lui, in sistemul financiar, politic, economic, militar, religioas, si lista continua. Aceast lucru, a schimbat mersul lucrurilor in bogati si saraci ce, unii au, si altii, nu au. A aparut furtul calificat, electronizat, codificat, manipulat, religios, familiar, intre generatii, rasial etc. Oare credeti ca Dumnezeu nu vede? “El, le vede pe toate in amanunt.”
“Sa nu furi”, pe tatal tau si pe mama ta, ca sa nu fii pus pe aceasi treapta cu cel care omoara fara parere de rau, adica cu nimicitorul. Astazi, respectul pentru mama si tata a disparut, iar multi dintre parinti apar peste noapte in azile de batrani, altii devin ca un geamantan purtat de la o casa la alta, altii scotocesc gunoaiele civilizatiei moderne, pentru a gasi ceva hrana, altii sant purtati prin tribunale, pentru a semna pentru copiii lor, proprietatea lor ca drept mostenire, pentru copii, inainte de moarte, etc. Acest tip de furt, ce doare cel mai tare, face din multe familii, adevarate citadele sfaramate. Cei batrani, mama si tata, nu mai au nici un drept in casa unde au crescut odinioara copiii lor. Zambetul, s-a transformat peste ani, in ura si discordie, drama si tragedie, ring de box intre batran si copilul lui, arena de tortura tocmai in casa parinteasca, pentru cea care i-a dat viata, adica mama lui/ei, si altele. Copiii le-au furat dreptul la cuvant prin cuvinte murdare si necuviincioase. Au facut din parintii lor tot ce au vrut pana cand acestia din urma, au cedat psihic si au trecut pe lumea cealalta. Alti parinti au ajuns o problema sociala in societate, biserica, familie. Altii, stau de ani de zile in asa numitele azile de batrani, sau adaposturi improvizate pentru o bucata de paine si o cana cu apa. Sa nu furi viata tatalui si a mamei care te-a crescut caci vei plati aici si nu vei fi in ceruri.
