Motto: “Decat o viata intreaga cioara, mai bine o vara vultur”-arh. Gheorghe Petrescu-
Autori: arh. Gheorghe Petrescu si Stanuta Petrescu
Lumea moderna in care traim, atrage dupa sine, noile tehnologii, mai, in toate domeniile de activitate. Viata devine mai tehnica. Folosesti la tot pasul, area de influenta a electronicii, si munca devine mai simpla, ca actiune umana, iar gandirea este supusa unui bombardament de informatii, grele si sofisticate, proportional cu pregatirea fizica si intelectuala a umanitatii. Sigur, lumea se imparte in bogati si saraci, cu posibilitati mari si multiple, pentru unii si, fara nici o posibilitate pentru altii. Unii, cu grad de intelegere inalt, pentru cei cu scoala, bani, proprietati, si altii, cei care nu au nici un minimum de cultura elementara, vocabular, descifrare, scriere, si lista continua. Sant bogati care semneaza cu degetul si saraci care lupta pentru a avea un minim de educatie necesar mediului in care traiesc. Acest decalaj a fost intotdeauna, si totusi, lumea noastra de azi, scoate in evidenta ca, poti face ceva in viata, numai daca muncesti si studiezi incontinu.
Dincolo de traditii, obiceiuri si moravuri, munca de zi cu zi, capata noi forme de la simplu la complex. Caminul lasat de Dumnezeu, capata noi valente, noi orientari cu bune si rele, care duc intr-o directie pozitiva sau una negativa. Munca barbatului, pare degajata de brutalism si periculozitate datorita noilor calibre ale stiintei si tehnologiei moderne, iar cea a femeii, este trecuta prin filtrul egalitatii intre “barbat si femeie”, la toate nivelurile, iar platonica fraza ca barbatul, este stapanul femeii, a ramas ca un moft de traditie, in zonele unde nu a patruns, egalitatea intre cei doi, (barbat si femeie). In tarile asa zise democratice si liberale, femeia capata noi valente, de la pozitiv la negativ, iar frumesetea ei, este pusa intr-o valuare de business, pentru placerea omului. De la simpla secretara a unui office, pana la marile corporatii ce imbraca in hainele ei, figura unei femei diplomate, sefa de banca, vicepresedinta a unei mari unitati comerciale, prezentatoare de tv., actrita, ziarista, arhitecta, doctora, creatoare de moda, si chiar cu hitoronisire ca pastorita, in marile biserici ale mapamontului contemporan.
Si cu toate acestea, femeia, este prezenta in ziua de astazi, ca o omagine a frumusetii ei, si folosita ca pe un bibelou de scurta durata, in trecerea anilor. Ea nu mai este bucatareasa de ieri, cu preocuparile ei mondene de alta data, filtrata prin flacara vremii, in cresterea copiilor si ingrijirea caminului de altadata cu foc de vatra, cu plita pentru copt painea, cu apa adusa tot de ea, de la fantana si, uscatul rufelor in bataia unui vant de toamna tarzie, pe o franghie de canepa, impletita in trei randuri. Rochea ei lunga de epoca, baticul traditional pe cap, mainile crapate de munca, vreme si timp, adunate in anotimpuri, cu nici o vacanta la mare sau la munte, ci, aici in bucataria ei cu de toate, cu implinirile ei de zi cu zi, in cresterea copiilor, gatitul de zi si de seara, cu gandul ca asta viata are frumusetea ei in contextul traiului epocii, in care traieste.
Femeia moderna, are alte planuri, ce o fac mult mai independenta fata de viata ei in relatiile cu altii. Gandeste altfel, amana nasterea caminului familial pentru, o cariera profesionala, si timpul trece. Apoi, este impinsa de situatii de luarea unor decizii capitale in a avansa professional, si, ataca un Master in profesia ei, ca apoi, sa atace o alta treapta a studiilor ei universitare si anume un Doctorat in profilul campului ei, de a fi o intelectuala de rang superior. Anii trec, in studentie a avut o idila, care s-a prabusit din diverse motive, in Masterat a avut mai multe aventuri, toate doar de suprafata, numai pentru o noapte de amor fara chef si zambet, intr-o viata superficiala pe plan interno- sentimental. Fara credinta de altadata din anii copilariei, singura si fara de nimeni in jurul ei, bea cu sete paharul incercarilor de toate calibrele, pe o muzica de dans lugubra si fara sens, venita parca dintr-o lume a disperarii si a tristetei fara nimic cladit pentru aceasta viata, fara rost si fara sens. Au ramas amintirile de altadata, in frumusetea lor de alb si negru, intr-o arta fotografica din anii studentiei, si o oglinda mare in holul de la intrare al unui apartament singuratic cu, numai o figura ce, nu prea seamana cu cea de ieri, tanara si frumoasa familiei, studenta de ieri. Numai, oglinda enigmatica si clara in vremea de azi, din holul de la intrare, reda clar si oarecum enigmatic, figura de azi a profesionistei, in adevaratul sens al cuvantului, a unei femei aventuriere ce a vrut sa fie o dominanta a unei vieti independente si fara sens, intr-o lume austero- moderna.
Printesa de azi, cu maini catifelate pe clapele computerului, doctora in profesia ei, adulmeca cu privirea, trecutul caminului ei parintesc. Trecand de la extaz la agonie si invers, vede ca prin vis, mainile mamei ei care a crescut-o, maini de bucatareasa, ce au dat-o la scoala, maini care au muncit o viata intreaga pentru cariera ei profesionala. Si, ca o ironie a soartei, acum, ea, studenta de ieri, este singura si priveste cu un dulce-amar, viata ce a mai ramas, in spatele zidurilor ei profesionale, ce reprezinta singurul ei success, al unei cariere profesionale, bazate pe citadele sfaramate, in timpul tineretii. Nu a uitat de biserica, de anii frumosi ai copilariei, caci, mica printesa a familiei, cu maini gingase de inger, cu trasaturi frumoase, s-a bucurat de acele vremuri si parca ar fi vrut si ea un camin al bucuriei, al fericirii ca a muncit si ea pentru cineva, dar, ea a ales altceva, a ales sa fie o printesa computerizata dacat o bucatareasa cu copii in jurul unei mese din lemn, cu dusumea lacuita, cu vatra si, apa adusa cu galeata tot din lemn, ca o continuitate a unei vieti efemere pe acest pamant, batut de vremuri cu istorie. Ce maini vrei sa ai, studenta zilei de azi, a industrializarii globale, vrei sa ai……………maini de PRINTESA sau de BUCATAREASA? Domnul sa te ajute in alegerea ta, in veci Amin!
