Din solul stancos al Golgotei
Curg spre inimi obosite,
Arse de soare
Binecuvantate izvoare…
Din iarba cruda a recunostintei
Se inalta spre cer
Maini cuvioase unite in ruga
Si o inima calda, senina…
Cuprinsa de atata iubire
Fiinta umana isi ridica privirea
Trupul devine candela vie,
Razele calde izvorite din cruce
Mangaie fruntea plecata in ruga…
Este liniste pe dealul Golgotei
Au plecat de mult timp evreii,romanii,
S -au raspandit nedumerite gloatele
Nu mai sunt acolo crucile,
Nici prietenii si nici dusmanii…
Sunt singur la cruce,
Vantul istoriei spulbera amintirile iernii,
Sufletul gol doritor de victorii
Refuza sa se lase prada descurajarii,
Simt ca aici s-a nascut viitorul
Sangele lui Isus
Curs pe dealul Golgotei
Poarta cu sine puterea iertarii…
Din solul stancos al Golgotei
Curg spre inimi insetate
Neprihanite izvoare,
Din verdele proaspat al recunostintei
Se ridica spre cer
Priviri curate
Invesmantate in lumina,
Inima uimita de atata iubire
Devine altar de cereasca slujire…
Gabriel Neagu
16.05.09
