24
Views

A venit vremea culorilor
Tabloul este cald si imbietor,
Privesc tacut farmecul florilor
Se aude in departare
Glasul voios al copiilor,
Sunt aproape vrajit
De curgerea in neant a secundelor…

Soarele ,ca un mire impodobit,
Coboara zorit in spatele dealurilor
Este atata poezie si mister
In muzica stelelor…
Visele zboara usor,
Ca un sunet de corn
Spre lumea de dincolo..

Era si atunci
Anotimpul viu al florilor
Isus ,
Floarea rara a vesniciilor,
A  ales cu atata risipa de iubire
Sa fie daruit la marginea luminii,
Pamantenilor,
Dar cine din vremea aceea
A stiut sa –I admire dorurile?
Floarea scumpa a cerurilor
A fost aruncata de catre noi
In noroiul urii si nepasarilor…

Privesc uimit si plang,
Margaritarul cerurilor
Inaltat intre cer si pamant
Zace pe o cruce de lemn,
Pe langa cruce trec
Ura si indiferenta trecatorilor,
Pe nimeni nu mai intereseaza
Frumusetea si parfumul florilor,
Nu mai are nici un farmec
Pentru sufletul trist
Simfonia culorilor
Si totusi in preajma crucii
Era atunci  vremea culorilor…

Gabriel Neagu

Si atunci era primavara…

Despre autor
-