Scrisoare de motivaţie
Am învăţat că vârstnicii sunt un amestec uimitor între naivitatea unui copil şi experienţa de viaţă a unui adult .Uneori, privind în jur şi observând vârstnicii care abia îşi târăsc picioarele , purtând o sacoşă de cumpărături aproape goală, dar totuşi prea grea pentru ei, ne facem calculele, numărând anii care ne mai lipsesc până vom ajunge la fel.
Fenomenul îmbătrânirii populaţiei înregistrează o rată fără precedent. Speranţa de viaţă în România a crescut, fiind estimată, conform Statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii la 65-70 ani, vorbindu-se chiar de apariţia unei alte categorii, cea a vârstei a IV-a.
În România se constată o tendinţă de creştere a numărului persoanelor de vârsta a treia în raport cu numărul total al populaţiei, de la cca. 21% la cca.33% în următorii 30 de ani. În prezent, din totalul populaţiei, persoanele vârstnice de peste 60 de ani sunt în proporţie de aproximativ 18%, iar cele de peste 65 de ani şi peste reprezintă 11%. Numărul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 65-79 de ani va creşte semnificativ după 2010, înregistrând o creştere de 37% în jurul anului 2030. (date preluate din H.G. 541/2005, privind Strategia naţională de dezvoltare a sistemului de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice în perioada 2005-2008).
Durata medie a vieţii, pe sexe, comparativ (potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică) se prezintă astfel:
1998 – 2000 1999 – 2001 2001-2003
bărbaţi – 67,0 ani 67,7 ani 67,4 ani
femei – 74,2 ani 74,8 ani 74,8 ani
TOTAL 70,53 ani 71,19 ani 71,01 ani
Analizând datele existente, putem susţine că durata medie a vietii este în creştere, (cantitativ, dar nu neapărat calitativ) ceea ce trebuie să ne determine a asigura servicii sociale de specialitate pentru acest segment populaţional.
În judeţul Cluj, din totalul populaţiei (702.755 locuitori) persoanele cu vârsta cuprinsă între 65 ani – 75 ani şi peste reprezintă aproximativ 15% (97.519 persoane). * Institutul Naţional de Statistică*
De asemenea, există o categorie de persoane întreţinute de stat sau organizaţii private în munăr de 4.143, dintre care un procent semnificativ se referă la persoanele vârstnice. Pe de altă parte, există persoane întreţinute de către o altă persoană, numărul acestora ridicându-se la 56.551, procentul persoanelor vârstnice fiind de asemenea semnificativ.
În România, numărul mediu al pensionarilor (în luna IX 2007) se ridică la 5.562,9 mii de persoane, iar pensia medie se ridică la valoarea de 364 lei, mulţi dintre pensionari situându-se la limita inferioară.
În Municipiul Cluj-Napoca, raportat la numărul populaţiei de vârsta a treia există o ofertă limitată de servicii pentru persoanele vârstnice depende, cu venituri mici, pentru cei cu nevoi speciale, pentru cazuri sociale îndeosebi. Astfel, pe lângă Centrul de Îngrijire şi Asistenţă funcţionează doar două unităţi de acest fel (cămine pentru bătrâni) ale organizaţiilor neguvernamentale, numărul acestora fiind sub nevoile existente în acest domeniu.
Îmbătrânirea populaţiei antrenează consecinţe multiple sociale, medicale, socio-medicale, demografice, economice.
• Consecinţe sociale – privesc creşterea riscului de marginalizare a persoanelor vârstnice care şi-au încetat activitatea, scăderea capacităţii de adaptare socială, accentuarea dificultăţilor în asigurarea unei protecţii sociale adecvate, diminuarea veniturilor, apariţia riscului de pierdere a autonomiei financiare
• Consecinţe socio-medicale şi medicale – vizează creşterea nevoilor de îngrijiri datorate patologiei complexe, apariţiei stărilor de invaliditate severă. Acestea generează situaţii de dependenţă ce creează probleme deosebite persoanelor în cauză, familiei şi comunităţii, necesitând un număr mare de servicii socio-medicale şi în unele cazuri internarea în unităţi specifice
• Consecinţe demografice – îmbătrânirea şi mărirea segmentului de vârstă peste 60 de ani din totalul populaţiei se poate aprecia că are consecinţe negative asupra dinamismului economic, prin creşterea populaţiei dependente, prin presiunea exercitată asupra serviciilor sociale şi de sănătate, prin costurile tot mai mari ale îngrijirii sociale.
Persoanele vârstnice se regăsesc nu numai în rândul persoanelor excluse de comunitate şi familie şi prin urmare abandonate social, dar se află şi în rândul persoanelor expuse şi supuse unor riscuri specifice (patologia multiplă, ex.) Conceptul onorat de generaţiile anterioare, conform căruia membrii mai tineri ai familiei au obligaţia de a îngriji generaţia mai vîrstnică este încă valid, însă pentru cei mai mulţi dintre noi, este nerealist şi imposibil de aplicat. În acelaşi timp se constată orientarea spre familia mononucleară.
În cele mai multe cazuri asistarea a fost resimţită ca o ultimă soluţie, caracterul degenerativ şi evolutiv al bolii făcând imposibilă îngrijirea la domiciliu. Astfel, internarea în cămin este percepută pozitiv atât de persoana asistată, cât şi de aparţinătorii acesteia, prin reinstalarea stării de normalitate în relaţiile de familie a aparţinătorilor, anterior puternic perturbate de problemele pe care le implică deteriorarea stării de sănătate a persoanei vârstnice.
Nu în ultimul rând, se doreşte sensibilizarea populaţiei faţă de problematica complexă pe care o implică acest segment populaţional.
În aceste condiţii se propune înfiinţarea unui centru rezidenţial pentru persoane vârstnice.
Mai multe detalii aici: adopta-un-batran.
Echipa Asociatiei de Caritate ELOHIM-EMANUIL
