Învăluită-n soare
Este imaculată,
Haina lui Hrist ea are,
De El e îmbrăcată…

Viața Lui nepătată
Și meritele sfinte,
Neprihănire, iată,
În gând, fapte, cuvinte…

Cununa cea din stele
Pe capul său străluce,
Învățături nu-s grele,
Prin apostoli ne-aduce…

Iubire, unitate,
În rugă împreună
Și mulți cât de departe
S-audă Vestea Bună.

Cu luna sub picioare
E bine-ntemeiată,
Cuvânt profetic mare
Spre Biblie arată.

La Hrist Mântuitorul,
Lumina lumii noastre,
Spre El trimitem dorul
Mai sus de zări albastre.

Femeia-n alb să cadă?
Nu, nicidecum. Cernuți sunt
Păcătoșii. Să vadă
Toți, prin sânge și cuvânt

A biruit Mireasa.
Stând pentru adevăr
Loiala, credincioasa
În asprele-ncercări. Amin!

Floare de colț
Aviva Aurelia Evghenie

The post Femeia în alb first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 3.7 Un gând de încheiere (st3 Legământul cel veşnic)

„Spiritul de robie este generat de căutarea de a trăi în conformitate cu religia legală, de încercarea de a împlini pretenţiile Legii în puterea noastră. Există speranţă pentru noi doar atunci când ne aşezăm sub legământul lui Avraam, care este legământul harului prin Hristos Isus. Evanghelia care i-a fost predicată lui Avraam, prin care el avusese speranţă, a fost aceeaşi Evanghelie care ne este predicată nouă, astăzi, prin care putem avea speranţă. Avraam a privit la Isus, care este atât Autorul, cât şi Desăvârşitorul credinţei noastre.” – Ellen G. White, The SDA Bible Commentary, vol. 6, p. 1077

„Înainte de a se fi aşezat temeliile pământului, Tatăl şi Fiul Se uniseră într-un legământ pentru răscumpărarea omului, dacă el ar fi fost biruit de Satana. […] Legământul acesta a fost împlinit de Domnul Hristos. Atunci când a strigat pe cruce: «S-a sfârşit!», El S-a adresat Tatălui. Înţelegerea fusese pe deplin adusă la îndeplinire. Acum El zice: «Tată, s-a sfârşit. Am împlinit voia Ta, o, Dumnezeul Meu. Am săvârşit lucrarea de răscumpărare. Dacă dreptatea Ta este satisfăcută, ‘vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu’» (Ioan 19:30; 17:24).” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 834

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: 2 Corinteni 8 – Galateni 1
1. În ce priveşte dărnicia, cine este iubit de Dumnezeu?
2. Ce grijă îl apăsa zilnic pe Pavel?
3. Ce rugăciune a făcut Pavel de trei ori, fără a primi răspunsul dorit?
4. Când a fost pus deoparte Pavel pentru lucrarea lui Dumnezeu?

Evanghelizare, Secţiunea 16, subcapitolul „Adevăratul scop al evanghelizării prin lucrarea medicală”
5. Ce înseamnă adevărata lucrare misionară medicală în domeniul practic al învăţăturilor Evangheliei?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 3.7 Un gând de încheiere – st3 Legământul cel veşnic first appeared on Intercer.

Florina si Ionut Sanda 8.4 Legea în cadrul legământului (Deuteronomul 10:12,13) (st8 Legea legământului)

Ce gânduri îţi vin în minte când te gândeşti la lege? Ofiţeri de poliţie, amenzi, judecători şi închisoare? Te gândeşti la restricţii, reguli, părinţi autoritari şi pedeapsă? Sau poate îţi vin în minte ordinea, armonia, stabilitatea? Ori poate chiar… dragostea?

Termenul ebraic torah, tradus cu „lege” în Biblia noastră, înseamnă „învăţătură” sau „îndrumare”. Termenul poate fi folosit cu referire la toate învăţăturile lui Dumnezeu, fie ele morale, civile, sociale sau religioase. El implică toate sfaturile înţelepte pe care Dumnezeu, în bunătatea Sa, i le-a dat poporului Său, ca acesta să aibă viaţă din belşug, atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere spiritual. Nu este de mirare că psalmistul l-a numit binecuvântat pe omul care „care îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui” (Psalmii 1:2).

Când citim legea, sau torah, adică învăţăturile şi îndrumările consemnate în cărţile lui Moise şi care au devenit o parte a legământului cu Israel, rămânem impresionaţi de paleta largă de îndrumări. Legea atinge fiecare aspect al vieţii poporului Israel, de la agricultură la conducerea civilă şi de la relaţiile sociale la închinare.

3. De ce crezi că Dumnezeu i-a dat atâta învăţătură poporului Israel? În ce sens au fost învăţăturile acestea pentru „binele” lor? Deuteronomul 10:13

Rolul Legii în cadrul legământului a fost acela de a oferi îndrumare în noua viaţă a partenerului uman din legământ.

Locul ocupat de Lege în cadrul realităţii vii a relaţiei de legământ arăta că poporul Israel nu putea urma căile altor popoare. Evreii nu puteau trăi doar după legile naturale, după nevoile sau dorinţele umane sau chiar după necesităţile sociale, politice şi economice. Ei puteau continua să existe ca popor sfânt al lui Dumnezeu, ca împărăţie de preoţi şi ca „proprietate” a Lui doar printr-o ascultare fără compromis de voinţa descoperită a Celui care făcuse legământul, în toate domeniile vieţii.

Asemenea Israelului din vechime, adventiştii de ziua a şaptea au primit din abundenţă sfaturi referitoare la fiecare aspect al vieţuirii creştine, printr-o manifestare modernă a darului profetic. De ce ar trebui să vedem sfaturile acestea ca pe un dar de la Dumnezeu mai degrabă decât ca pe o limitare a gândirii independente şi a libertăţii de acţiune?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 8.4 Legea în cadrul legământului (Deuteronomul 10:12,13) – st8 Legea legământului first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 13.7 Un gând de încheiere (st13 Educaţie continuă)

„Leul, de care ne temem atât de mult aici, se va odihni împreună cu mielul și, pe Noul Pământ, totul va fi numai pace și armonie. Acolo, copacii vor fi drepți și falnici, fără nicio diformitate…

Fie ca tot ce este frumos în căminul nostru de pe pământ să ne amintească de râul de cristal și de câmpiile cele verzi, de pomii care se unduiesc și de fântânile vii, de cetatea strălucitoare și de cântăreții îmbrăcați în haine albe, să ne amintească de căminul nostru din ceruri – acea lume de o frumusețe pe care niciun artist nu o poate înfățișa și nicio limbă nu o poate descrie. Lasă ca imaginația să-ți înfățișeze căminul celor mântuiți și nu uita că el va fi mult mai măreț decât poate cea mai strălucită imaginație a ta să și-l închipuie.” – Ellen G. White, Heaven, pp. 133-144

„Teama de a nu face moștenirea viitoare să pară prea materială i-a făcut pe mulți să spiritualizeze chiar acele adevăruri care ne conduc să o privim ca fiind căminul nostru. Isus i-a asigurat pe ucenicii Săi că S-a dus să le pregătească locașuri în casa Tatălui. Aceia care primesc învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu nu vor fi în totală necunoștință cu privire la căminul ceresc. … Limbajul omenesc nu este în stare să descrie răsplata celor neprihăniți. Va fi cunoscută numai de aceia care o vor vedea. Nicio minte mărginită nu poate cuprinde slava Paradisului lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 674

Studiu la rând:
Ieremia 47 – Plângerile lui Ieremia 1
Evanghelizare, secţiunea 10, subcapitolul „Construirea bisericilor”
1. Ce armă este personificată și întrebată când se va odihni?
2. Cine a fost caracterizat prin fudulie, mândrie, înfumurare, trufie, semețire, îngâmfare?
3. Până unde sunt cuvintele lui ieremia, în cartea care îi poartă numele?
4. Despre cine scrie că „întinde mâinile rugător și nimeni nu-l mângâie”?
5. Ce anume trebuie să consulte și să vadă aceia care au mijloace financiare?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 13.7 Un gând de încheiere – st13 Educaţie continuă first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 12.6 Timp de comuniune (st12 Binecuvântările Sabatului)

Isus le-a dat ucenicilor Săi un model despre obiceiul prezenței săptămânale la sinagogă. După învierea Sa, ei au urmat mai departe acest model, așa cum au făcut și alți urmași ai lui Isus. Sinagoga a devenit unul dintre locurile în care apostolii vorbeau despre învierea lui Isus, iar Sabatul a oferit ocazia de aur pentru ca întreaga comunitate de credincioși să se adune și să învețe. La urma urmei, Isus era Mesia, Cel prezis în Vechiul Testament, despre care se citea în sinagogă în fiecare Sabat. Ce alt loc mai bun aveau credincioșii în care să-L susțină pe Isus decât în sinagogă, mai ales când dădeau mărturie în fața evrei­ lor și a celor care „se temeau de Dumnezeu”? (Faptele 13:16,26).

5. Cum au dat apostolii mărturie în pubiic? Pe măsură ce citești, gândește-te unde vorbeau ei, căror oameni Di se adresau, ce se spunea și care au fost urmările?
Faptele 13:14-45; 16:13______________________________________________
Faptele 17:1-5; 18:4_________________________________________________

Mărturia apostolilor era atât personală, cât și biblică. Pavel a relatat în deta­liu istoria lui Israel, începând de la „părinții noștri” (Faptele 13:17) și experiența din Egipt, trecând apoi prin istoria de la stabilirea în Canaan până la judecători, la regi și la David, de la care a făcut o tranziție perfectă ia Isus.

Pavel și alții au arătat cum experiența și înțelegerea lor se potriveau cu Scriptura. Ei au oferit informație și au dezbătut-o. Combinația dintre mărturia personală și Scriptură, transmisă prin predicare, învățare și discuții a fost foarte puternică. După cum arată pasajele biblice, unii conducători religioși au fost invidioși pe autoritatea apostolilor și pe puterea acestei învățături asupra oamenilor, atât asupra evreilor, cât și asupra neamurilor.

Și Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea are o istorie puternică de mărturie încurajatoare și de interpretare a Bibliei atât prin predicare, cât și prin învățare, împărtășire a acestor cunoștințe. Combinația dintre Școala de Sabat, serviciul divin (predicare) și alte întâlniri din Sabat (întâlniri de tineret, de exemplu) ofe­ ră o bază educațională formală temeinică pentru închinarea adventistă. Deși are nevoie să fie completată de alte experiențe de învățare, închinarea este esențială pentru experiența educațională pe care o oferă Sabatul.

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 12.6 Timp de comuniune – st12 Binecuvântările Sabatului first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 12.5 Timp pentru regăsirea echilibrului (st12 Binecuvântările Sabatului)

Isus a respectat și a înălțat Legea lui Dumnezeu (Matei 5:17,18). Totuși, El i-a mustrat pe conducătorii religioși pentru felul cum o interpretau. Niciuna dintre învățăturile Sale nu a reprezentat o amenințare mai mare față de autoritatea lor decât alegerile Sale cu privire la păzirea Sabatului. Sinagogile reușiseră să facă din Sabat o ocazie de educație – negreșit, Tora era citită și interpretată! Cărturarii și fariseii cunoșteau litera legii. Totuși, Isus a mers mai departe în educarea urmașilor Lui cu privire la ziua Sa de Sabat.

4. Ce îi învăța isus pe oamenii din vremea Sa și ce ne învață și pe noi, astăzi, prin aceste situații?
Matei 12:1-13______________________________________________________
Luca 13:10-17______________________________________________________

Controversele iscate în jurul vindecării făcute de Isus în Sabat au dus la dez­bateri spirituale importante cu privire la natura păcatului, motivul pentru care a fost creat Sabatul, relația dintre Isus și Tatăl și natura autorității lui Isus.

Atitudinea lui Isus față de Sabat este rezumată bine în textul de memorat din săptămâna aceasta (Marcu 2:27,28). El a dorit să sublinieze că Sabatul nu ar trebui să fie o povară. El a fost creat ca să fie o oportunitate unică pentru oameni de a învăța despre caracterul lui Dumnezeu, care a făcut Sabatul, și de a învăța în mod experimental, apreciind creația Lui.

Dând naștere la întrebări prin intermediul acțiunilor Lui, Isus îi stimulează pe ucenicii Săi, pe liderii religioși și pe noroade să cugete mai adânc la Scripturi și ia ce însemnau de fapt credința și Dumnezeul lor. Este ușor pentru oricare dintre noi să ne trezim prinși în reguli și reglementări care ar putea să nu fie rele, dar să devină un scop în sine mai degrabă decât un mijloc pentru a atinge un scop, iar acel scop ar trebui să fie cunoașterea caracterului Dumnezeului pe care îl slujim. Și aceasta duce apoi la ascultarea noastră plină de credincioșie față de El, bazată pe încrederea în meritele neprihănirii Domnului Isus Hristos în dreptul nostru.

Ce poți spune despre modul în care păzești tu Sabatul? Ai transformat Sabatul pur și simplu într-o zi de genul „nu face asta și asta” sau este un timpîn care te odihnești cu adevărat în Domnul și cauți să-L cunoști mai bine? Ce poți schimba ca să ai parte de mai mult din ceea ce intenționează Dumnezeu pentru tine?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 12.5 Timp pentru regăsirea echilibrului – st12 Binecuvântările Sabatului first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 9.3 Chemați să fim lumină (st9 Biserica şi educaţia)

Oriunde privim, se pare că planeta noastră că se întoarce împotriva ei însăși, oferind întuneric în loc de lumină. Totuși, întunericul este parcă și mai „acasă” când ne gândim la experiențele noastre în această lume dificilă și plină de pro­bleme. Căci și noi înțelegem ororile pe care ni le aduce viața aceasta când ne luptăm cu boala, când avem de-a face cu pierderea celor dragi, când vedem familii căzând pradă despărțirii și divorțului, când ne luptăm să înțelegem lu­crurile rele din societatea noastră.

Și totuși, pe fondul acestei priveliști de decădere morală și întuneric spiri­tual, în toiul acestei zarve din interior și din exterior, auzim cuvintele lui Isus.

2. Ce a spus EH în Predica de pe Munte? Cum trebuie să trăim? Cum afectează ceea ce facem noi modul în care ceilalți îi văd pe Dumnezeu?
Matei 5:14-16 _____________________________________________________

Cum au înțeles oare oamenii care formau audiența lui Isus cuvintele Sale, în timp ce stăteau în acea zi lângă Marea Galileei, sub soarele fierbinte? Aceia care au auzit cuvintele Lui știau multe despre lumină și întuneric. Cu siguranță existența lor cuprindea mult întuneric de care să se teamă. Ei trăiau sub ocupația romană, într-o societate militarizată în care romanii erau peste tot, amintindu-le maselor de oameni de pe coasta dealului că oricine insista să cre­eze probleme avea să-și găsească rapid drumul spre torturi și spre o moarte fără veșminte pe o cruce romană.

Și totuși, iată-L pe Isus, chemându-i să fie o lumină. Să fie milostivi. Cu ini­mă curată. împăciuitori. Prin urmare, educația creștină trebuie să includă și învățăturile prin care oamenii pot fi lumini în lume, pot fi în stare să facă alegeri care le vor descoperi altora realitatea existenței și a bunătății lui Dumnezeu.

Cum putem să le arătăm oamenilor că Dumnezeu există și că El este bun?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 9.3 Chemați să fim lumină – st9 Biserica şi educaţia first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 8.5 Bărbați și femei înțelepte (st8 Educația și răscumpărarea)

Termeni precum școală, studiu și educație sunt clar înțeleși în timpurile noastre, dârei nu sunt uzuali în Biblie. Ea folosește un cuvânt mult mai obișnuit: înțelepciune/înțelept. De exemplu, Vechiul Testament vorbește despre oameni înțelepți, bărbați și femei (2 Samuel 14:2; Proverbele 16:23).

4. Cum a fost apreciată înțelepciunea lui Solomon?
1 împărați 4:29-34 __________________________________________________

Impăratul Solomon s-a distins ca un om foarte înțelept care a vorbit despre viața animalelor și a plantelor și a rostit proverbe cu mare înțelepciune, adică în felul unui om învățat. Cărțile Proverbele și Eclesiastul conțin multe învățături înțelepte cu privire la numeroase subiecte, învățături atribuite lui Solomon, precum și altor învățători înțelepți din timpurile străvechi (Proverbele 1:1; 25:1; 30:1; 31:1).

Conform Bibliei, înțelepciunea se aseamănă foarte mult cu educația noas­tră de azi. Este ceva ce un om învață de la părinți și de la învățători, mai ales când este tânăr (Eclesiastul 12:1), dar, de fapt, un om acumulează înțelepciune pe tot parcursul vieții. înțelepciunea are, în general, o latură practică, de exem­plu: învață de la furnici care strâng provizii vara pentru iarnă (Proverbele 6:6-8).

Totuși, înțelepciunea nu este doar o chestiune practică, ci are și o latură teoretică, deoarece începe cu credința în Dumnezeu și urmează anumite prin­cipii fundamentale (Proverbele 1:7). înțelepciunea ne ajută să trăim în mod responsabil și pentru binele altora, și ne ajută să ne ferim de necaz. Dar, la fel ca educația din prezent, nici înțelepciunea nu răspunde la toate întrebările pe care ni le-am putea pune, ci ne dă posibilitatea să fim mulțumiți cu ce știm în timp ce continuăm să căutăm ce este încă necunoscut. Iar aceasta este o atitudine potrivită prin care putem învăța să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să ne încredem în harul Său. Conform cu leremia 18:18, rolul învățătorului înțelept este socotit la același nivel cu cel al preoților și profeților. Toți transmit mesaje din partea lui Dumnezeu către poporul Lui -învățătura din Lege, sfaturi pentru educație și solii deosebite de la Dumnezeu.

Cum putem să învățăm înțelepciunea și apoi să o transmitem celor care vin după noi?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 8.5 Bărbați și femei înțelepte – st8 Educația și răscumpărarea first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 8.3 Isus ca învățător (st8 Educația și răscumpărarea)

Biblia folosește multe nume pentru Domnul Isus- Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Fiul omului, Mântuitorul, Răscumpărătorul, Domnul, Mielul lui Dumnezeu -, ca să menționăm doar câteva. Dar pentru cei care L-au cunoscut cel mai bine în timpul celor trei ani și ceva de misiune publică în ludeea și Galileea, El a fost învățătorul. îl numeau „Maestru”, sau „Rabbi”. Ambii termenii înseamnă „învățător”.

Prin urmare, profesia și lucrarea de învățare trebuie să fi reprezentat o modalitate deosebit de potrivită pentru Isus de a-Și îndeplini lucrarea Sa pu­blică. într-un fel, lucrarea Lui de răscumpărare este înrudită cu lucrarea de învățare. Pe deasupra, acest lucru a fost prezis de Isaia, evanghelistul Vechiului Testament.

2. Ce spunea profetul Isaia despre lucrarea lui Isus ca învățător?
Isaia 11:1-5,9 ______________________________________________________

Una dintre cele mai frumoase profeții mesianice din Scriptură se găsește în Isaia 11. Versetele 1-3 îl descriu pe Mesia în termeni didactici – El avea să ofe­re cunoștință, sfat, înțelepciune și pricepere. Pasajul se încheie cu făgăduința extraordinară: „Pământul va fi plin de cunoștința Domnului ca fundul mării de apele care-l acoperă.” Poate că asemenea învățături din Scriptură au inspirat-o pe Ellen G. White să afirme că lucrarea de educare și cea de răscumpărare sunt una. – Vezi Educație, p. 30.

Citește loan 3:1-3. Nicodim I se adresează lui Isus ca unui învățător și, ulte­rior, el identifică darurile lui Isus ca învățător venit de la Dumnezeu, datorită semnelor pe care El le-a făcut, și anume, minunile și modul în care înțelegea sensul vieții. Isus a fost de acord, dacă nu cu titlul conferit Lui, sigur cu origi­nea darurilor Sale de învățător, când i-a răspuns lui Nicodim că trebuie să se nască din nou pentru a vedea (sau pentru a înțelege, dar și pentru a intra în) împărăția lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că autoritatea de a-i învăța pe alții, chiar și în cazul Domnului Isus, vine de la Dumnezeu. A-i învăța pe alții este un dar de la Dumnezeu. Domnul Isus a avut acest dar și autoritatea Lui divină este recunoscută de cei care primesc învățătură.

Ce rol avem noi în împlinirea profeției din Isaia 11:9?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 8.3 Isus ca învățător – st8 Educația și răscumpărarea first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 7.6 Idolatria în educație (st7 Închinarea şi educaţia)

Israelul din vechime fusese înconjurat de popoare foarte religioase, oameni atât de dedicați închinării și îmbunării zeilor, încât își sacrificau chiar copiii. Un exemplu de devotament! Prin urmare, închinarea, adevărata închinare la ade­văratul Dumnezeu, era un element important în protejarea evreilor de a nu se lăsa implicați în idolatria și în închinarea falsă care îi înconjura. Și totuși, în ciuda tuturor avertismentelor, ei au ajuns să aibă obiceiurile idolatre împotriva cărora fuseseră în mod specific avertizați.

Dar cum este cu noi astăzi? De ce ar fi atât de importantă închinarea la ade­văratul Dumnezeu, rememorând tot ce a făcut El pentru noi, mai ales în fața pericolelor idolatriei moderne?

7. Ce principiu găsim în versetele 7-9 din pasajul următor, care s-ar putea apli­ca astăzi educației creștine cu privire la pericolul de a accepta învățături false, nebiblice, preluate din practici și idei greșite, care ar putea avea un impact negativ asupra trăirii credinței noastre?
Marcu 7:1-13 ______________________________________________________

Astăzi, multe dintre marile idei intelectuale din lume sunt întemeiate pe un punct de vedere naturalist al realității. Azi, multe materii de studiu din școală sunt cercetate din această perspectivă, ceea ce înseamnă că, adesea, ce se predă va fi în contradicție cu Scriptura. Putem fi ispitiți să acceptăm idei care au fost postulate, teoretizate și puse în practică. De asemenea, putem și să zeificăm mințile sclipitoare ale filozofilor, oamenilor de știință și ale matema­ ticienilor care au lansat acele idei. Problema este că, de multe ori, aceste idei pot fi în conflict cu Scriptura și, întrucât ele sunt predate și considerate a fi adevărate, oamenii încearcă să le înglobeze în educația creștină. însă acest lu­cru este compromiterea credinței, pentru că, de multe ori, presupune sucirea și denaturarea Scripturilor pentru a le face să se potrivească ideilor respective.

Ce teorii care contrazic Scripturile sunt foarte răspândite astăzi? Cum pu­tem să ne ferim, ca biserică, să le introducem în sistemul nostru educațional?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 7.6 Idolatria în educație – st7 Închinarea şi educaţia first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 6.7 Un gând de încheiere (st6 Lecții mai greu de învățat)

Ellen G. White ne spune, printre alte lucruri, că, atunci când îi răspundem cu adevărat Marelui învățător, „vom dori să purtăm chipul Lui, să respirăm spi­ritul Său, să facem voia Sa și să-l fim plăcuți în toate lucrurile”. Alături de Isus, spune ea, „datoria devine o desfătare” (Calea către Hristos, pp. 58-59). Acum citește Marcu 5-7. în acest pasaj se găsește Predica de pe Munte, una dintre cele mai mari sinteze a ceea ce Marele învățător a dorit să îi învețe pe ucenicii Săi, esența învățăturii despre împărăția pe care El a venit să o înființeze.

Studiu la rând:
Isaia 64 – Ieremia 4

Evanghelizare, Secţiunea 10, subcapitolul „Integrarea noilor credincioşi în biserică„

1. Unde scrie: „Noi suntem lutul, și Tu, olarul”?
2. Ce misiune avea să le dea Domnul celor „ce vor scăpa din Israel”?
3. Ce reprezenta acel vuiet care „se aude pe înălțimi”?
4. De ce și cum exprimă autorul concluzia sa că Domnul Și-a înșelat poporul?
5. Care sunt acele ramuri importante ale lucrării pe care adesea le neglijează pastorii?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 6.7 Un gând de încheiere – st6 Lecții mai greu de învățat first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 6.5 O credință mare (st6 Lecții mai greu de învățat)

Isus este Marele învățător. Adevăratul caracter al lui Dumnezeu strălucește prin învățăturile Sale și, de asemenea, și în viața Lui. Așadar, una dintre relatări­le Evangheliei este extraordinară – ea ne arată că, atunci când cineva îi întoarce vorba, Isus încă ascultă.

5. Ucenicii lui Isus nu au răbdare cu femeia siro-feniciană și chiar Isus pare să o respingă. Ce metodă a folosit Isus în acest caz, pentru a le oferi o lecție ucenicilor?
Matei 15:21-28 __________________________________________________________________
Marcu 7:24-30 __________________________________________________________________

Isus Se afla prin părțile Tirului și ale Sidonului, un loc cu mulți străini și înțesat de tensiuni etnice. Locuitorii vorbitori de limba greacă priveau de sus la acești evrei de la țară, care, la rândul lor, îi desconsiderau pe greci.

Nu cu mult timp înainte, Irod, guvernatorul-marionetă al Galileei – care era locul de baștină al lui Isus -, îl executase pe loan Botezătorul. Dar loan a fost un om a cărui viziune Isus o împărtășise, iar executarea părea a fi de rău augur. Isus a stat față-n față cu pericolul misiunii Sale. Simțind tensiunea, Isus a intrat într-o casă, sperând că nimeni nu avea să știe că era acolo (după cum ne spune Marcu în relatarea lui). Dar femeia L-a găsit.

In cultura din timpul și locul acelea, o femeie nu avea dreptul să se afirme, în plus, această femeie aparținea unei culturi și unui popor pentru care evreii nu aveau timp, iar acest lucru a fost încă un dezavantaj pentru ea.

Dar fiica femeii era bolnavă. Ea voia ajutor și a insistat să-l ceară. Isus a res­pins-o și cuvintele Lui ar fi putut să-i rănească simțămintele.

Și apoi s-a întâmplat ceva ieșit din comun. Ea a răspuns. Era familiarizată cu câinii – spre deosebire de evrei, care nu aveau astfel de animale de compa­nie -, și a zis: „Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.” Replica a fost convingătoare. Iar Isus a vindecat-o pe fiica ei.

Cum ai fi reacționat dacă ai fi fost în locul femeii siro-feniciene și te-ai fi confruntat cu aparentul refuz al lui Isus?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 6.5 O credință mare – st6 Lecții mai greu de învățat first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 5.6 Primii elevi al Marelui învățător (st5 Isus, Marele învățător)

Erau câțiva păstori simpli, care aveau grijă de o turmă de oi în afara unei mici localități. Apoi, dintr-odată, aceștia sunt martorii apariției unor îngeri care aduc niște vești extraordinare și în stare să zguduie o lume întreagă. Motivați de această apariție, ei pornesc să caute Pruncul despre care le vorbiseră îngerii.

8. Imaginează-ți că ești cu păstorii și privești la iesle. Ce ai vedea?
Luca 2:8-20__________________________________________________________________

Trebuie să îi admirăm pe primii elevi al Marelui învățător: pe losif și Maria și pe păstori. Condițiile umile în care a avut loc nașterea lui Isus nu oferă niciun indiciu despre minunea întrupării: că Dumnezeu a devenit una cu omenirea în persoana Pruncului. Totuși, cu ajutorul viziunilor, al viselor și al îngerilor, acei primi elevi ai Lui sunt în stare să vadă dincolo de ce le spuneau ochii. Păstorii le spun și altora despre identitatea acestui Prunc: „S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul” (vers. 11; compară cu vers. 17).

9. Ce reacție au magii la aflarea veștii despre nașterea lui Isus? Cum reacționează Irod?
Matei 2:1-12__________________________________________________________________

Inainte să spună prima Sa parabolă sau să facă prima Lui minune, Marele învățător merită închinarea noastră în virtutea a cine este El. Pentru a aprecia pe deplin lucrarea de învățare de mai târziu a lui Isus, trebuie să ne unim cu acești primi elevi, magii, în închinarea lor în fața Maestrului. Cel ale cărui învățături le admirăm este mai mult decât un educator înțelept. El este Dumnezeu, care vine să sălășluiască împreună cu omenirea. Educația creștină își are rădăcinile în închinarea la Isus. împreună cu magii, păstorii și îngerii, suntem chemați să ne închinăm lui Hristos, împăratul nou-născut, și să vedem în Pruncul Isus rea­ litatea despre Dumnezeu însuși.

Ce înseamnă întruparea lui Isus în raport cu caracterul și măreția lui Dumnezeu?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 5.6 Primii elevi al Marelui învățător – st5 Isus, Marele învățător first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 5.3 „Chipul Tatălui” (II) (st5 Isus, Marele învățător)

In introducerea evangheliei sale (loan 1:1-18), loan vorbește despre Domnul Isus în calitate de „Cuvânt” veșnic. Afirmațiile lui nu sunt timide sau mărgi­nite; ele sunt curajoase și cuprinzătoare. Isus a existat înainte ca lumea să vină la existență – efectiv, din veșnicie. într-adevăr, Isus este autorul creațiunii (vers. 2,3). El este „Lumina oamenilor” (vers. 4) și, ca Lumină care a venit în lume, El „luminează pe orice om” (vers. 9).

3. Potrivit lui loan, care este urmarea faptului că Isus a devenit om în calitate de Cuvânt, ce lumină a adus El? Ce însușiri are isus ca să o poată aduce?
loan 1:14,18___________________________________________________________________

„Lumina a apărut în momentul în care întunecimea lumii a atins apogeul. …Nu mai era decât o singură speranță pentru neamul omenesc … ca să i se redea lumii cunoașterea lui Dumnezeu. … Hristos a venit să restabilească această cunoștință. A venit pentru a da la o parte învățăturile false prin care cei care pretindeau că-L cunosc pe Dumnezeu îl reprezentaseră greșit. A venit să arate practic natura Legii Sale, să descopere în propriul caracter frumusețea sfințeniei.” – Ellen G. White, Educație, p. 82

Tot ce a făcut Isus în viața Lui de pe pământ a avut un singur scop: „desco­perirea lui Dumnezeu pentru înălțarea omenirii”. – Ibidem

4. Care a fost contextul în care Isus însuși a spus: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl”? De ce a făcut această afirmație?
loan 14:1-14__________________________________________________________________

Este tentant să îl criticăm pe Filip pentru cererea sa (vers. 8). După atâția ani de părtășie strânsă cu Isus, el încă nu a prins ideea esențială a întrupării, nu a înțeles că Isus venise să dezvăluie caracterul Tatălui. Poate că unii dintre învățătorii de astăzi se pot liniști la gândul că unul dintre elevii Maestrului s-a comportat atât de nepotrivit! Probabil că afirmația lui Filip este consemnată nu pentru a ne da motive să-l criticăm, ci pentru a ne da ocazia să ne cercetăm pe noi înșine. De cât timp suntem cu Isus? L-am înțeles noi mai bine decât Filip? „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl.”

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 5.3 „Chipul Tatălui” (II) – st5 Isus, Marele învățător first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 4.4 Viziunea biblică (st4 Cum văd ochii Domnului -viziunea biblică)

Nimeni nu se poate raporta la lume dintr-o poziție neutră. Un ateu se uită la un curcubeu pe cer și vede numai un fenomen natural. Acesta nu are nicio semnificație decât cea pe care oamenii hotărăsc să i-o dea. însă cineva care privește la el dintr-un punct de vedere biblic vede nu doar fenomenul natural, interacțiunea dintre apă și lumină, ci și o reafirmare a făgăduinței lui Dumnezeu de a nu distruge din nou lumea prin potop (Geneza 9:13-16). „Cât de mari sunt mila și îndurarea lui Dumnezeu față de făpturile Sale greșite, atunci când așază curcubeul cel frumos în nori, ca un semn al legământului Său cu oamenii!

… A fost planul lui Dumnezeu ca, atunci când copiii generațiilor ce urmau să vină aveau să întrebe ce înseamnă arcul acela frumos care îmbrățișează cerul, părinții lor să le povestească istoria potopului, spunându-le că Cel Preaînalt a făcut arcul curcubeului și l-a așezat în nori, ca o asigurare că apele nu vor mai acoperi niciodată pământul.” – Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 106

Pentru noi, ca adventiști de ziua a șaptea, Biblia rămâne textul de bază pen­tru credință. Ea ne învață despre punctul de vedere, „filtrul” prin care trebuie să vedem și să înțelegem lumea care poate fi un loc foarte demoralizant și complicat. Scriptura ne ajută să înțelegem mai bine realitatea în care ne aflăm, din care facem parte și din cauza căreia suntem deseori derutați și nedumeriți.

3. Ce adevăruri cuprinse în textele următoare ne pot ajuta să înțelegem mai bine realitatea în care ne desfășurăm existența?
Efeseni 6:1 2_____________________________________________________
Marcu 13:7______________________________________________________
Romani 5:8; 8:28 ________________________________________________
Eclesiastul 9:5___________________________________________________
Apocalipsa 20:5,6________________________________________________

Ca adventiști de ziua a șaptea, noi aderăm cu fermitate la învățăturile Bibliei, ca adevăr revelat al lui Dumnezeu pentru oameni; ea ne explică multe lucruri despre lume pe care, altfel, nu le-am cunoaște sau înțelege. Prin urma­re, întreaga educație creștină trebuie să se întemeieze și să-și aibă rădăcinile în Cuvântul lui Dumnezeu, și orice învățătură contrară ei trebuie să fie respinsă.

Care sunt unele dintre învățăturile Bibliei care contrazic anumite con­vingeri pe care le au oamenii? De ce ar trebui să aderăm cu credincioșie la Cuvântul lui Dumnezeu?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 4.4 Viziunea biblică – st4 Cum văd ochii Domnului -viziunea biblică first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 4.3 Intrebarea lui Leibniz (st4 Cum văd ochii Domnului -viziunea biblică)

Cu mulți ani în urmă, Gottfried Wilhelm Leibniz, gânditor și scriitor german, a ridicat o întrebare fundamentală: „De ce există ceva în loc de nimic?”

2. Cum răspund următoarele texte la întrebarea lui Leibniz?
Geneza 1:1________________________________________________________
loan 1:1-4_________________________________________________________
Exodul 20:8-11____________________________________________________
Apocalipsa 14:6.7_________________________________________________
Iov 12:7-10__ ______________________________________________________

In Biblie, existența lui Dumnezeu este pur și simplu acceptată ca atare. Geneza 1:1 nu începe cu argumente logice (deși există multe) în favoarea existenței lui Dumnezeu. Ea admite pur și simplu existența Lui (vezi și Exodul 3:13,14) și, de la acest punct de plecare – Dumnezeu în calitate de Creator -, Biblia și toate adevărurile revelate în paginile ei dezvăluie acest lucru.

De asemenea, doctrina despre creațiune este fundamentală pentru educația creștină. Tot ce credem noi, creștinii, se bazează pe învățătura creațiunii în șase zile. Biblia nu începe cu o afirmație despre ispășire sau lege, despre moartea lui Isus sau învierea Sa, ori despre a doua Sa venire. Ea începe cu o afirmație despre Dumnezeu Creatorul, deoarece niciuna dintre celelalte învățături nu mai are vreun rost separată de realitatea faptului că Dumnezeu este Creatorul.

Prin urmare, un punct de vedere biblic trebuie să sublinieze importanța doctrinei despre creațiune, pentru că învățătura despre creațiune s-a confrun­tat cu un asalt frontal puternic în numele științei. Evoluția, care presupune că viața a evoluat încet, fără continuitate și doar la întâmplare pe parcursul a mi­liarde de ani, nu a făcut decât să năruiască credința în Biblie a nenumărate milioane de oameni. Este greu să ne imaginăm o învățătură mai în antiteză cu Biblia și cu credința creștină, în general, decât evoluția. De aceea, ideea că se poate face cumva ca evoluționismul să se armonizeze cu doctrina biblică des­pre creațiune este chiar mai rea decât evoluționismul ateist. Nu se poate așa ceva, cel puțin nu fără a lua în derâdere Biblia și credința creștină în ansamblu.

Dumnezeu ne cere să petrecem a șaptea zi din fiecare săptămână a vieții amintindu-ne de creațiune. Ce ar trebui să ne spună aceasta despre cât de importantă este doctrina creațiunii pentru o viziune creștină?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 4.3 Intrebarea lui Leibniz – st4 Cum văd ochii Domnului -viziunea biblică first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 2.6 „Vezi să nu uiți” (st2 Familia)

Inainte ca israeliții să intre în țara promisă, Moise le-a vorbit din nou și a trecut în revistă minunatele căi pe care i-a condus Domnul, atrăgându-le atenția, în repetate rânduri, să nu uite ce a făcut El pentru ei. în multe privințe, Deuteronomul reprezintă ultima dorință și testamentul lui Moise. Și, deși au fost scrise cu mii de ani în urmă, într-o cultură și un context de viață radical diferite de realitățile cu care ne confruntăm noi astăzi, principiile cuprinse în
carte ni se aplică și nouă.

5. Ce putem învăța din Deuteronomul 6 despre principiile educației creștine?

Deuteronomul 6:6-9,24,25____________________________________________

Lucrarea minunată a lui Dumnezeu în mijlocul israeliților a fost punctul cen­tral al tuturor învățăturilor pe care ei trebuiau să li le dea copiilor lor. De ase­menea, avertismentul de a nu uita tot ce făcuse El pentru ei a fost foarte clar.

Bineînțeles, dacă trebuie să aibă primul rol important în integrarea
învățăturilor biblice în viețile copiilor lor, părinții au responsabilitatea de a-și organiza și pregăti propriile vieți într-o așa manieră, încât să dețină cunoștințe potrivite și să aibă timp de petrecut cu copiii lor.

„Primul învățător al copilului este mama. în perioada în care este cel mai impresionabil și se dezvoltă în cel mai rapid ritm, educația lui se află într-o mare măsură în mâinile ei.” – Ellen G. White, Educație, p. 275

Acesta este timpul propice când părinții se îngrijesc de copiii lor, prezentându-le dragostea și făgăduințele lui Dumnezeu. Punerea deoparte, cu regulari­tate a unui timp în care să îi înveți personal pe copiii tăi despre înțelepciunea și făgăduințele lui Dumnezeu va avea un impact pozitiv asupra familiei tale, pentru generațiile următoare.

Citește Deuteronomul 6:7. Care este ideea principală a textului? De ce
să păstrăm mereu realitatea prezenței Domnului nu doar înaintea copiilor
noștri, ci și înaintea ochilor noștri?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 2.6 „Vezi să nu uiți” – st2 Familia first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 2.2 Prima familie (st2 Familia)

Nu ne-au fost date detalii în primele pagini ale Scripturii cu privire la felul de educație care s-a dat în familie în primele zile ale istoriei omenirii. Totuși, putem fi siguri că, atunci, educația a avut loc în însăși cadrul familiei.

„Sistemul de educație stabilit în Eden avea în centru familia. Adam era «fiul lui Dumnezeu» (Luca 3:38), iar copiii Celui Preaînalt primeau învățătură de la Tatăl lor. în adevăratul sens al cuvântului, școala lor era o școală de familie.” –
Ellen G. White, Educație, p. 35. Deși nu știm exact ce s-a predat, putem fi si­guri că a fost vorba despre minunile creațiunii și, după păcat, despre planul de mântuire.

1. Ce ne învață următoarele texte și de ce învățăturile acestea trebuie să fi fost parte din educația dată de Adam și Eva copiilor lor?

Geneza cap. 1 și 2; 3:1-15__________________________________________
2 Corinteni 4:6_____________________________________________________
Luca 10:27 _________________________________________________________
Galateni 3:11 ______________________________________________________
Apocaiipsa 22:12 ___________________________________________________

„Sistemul de educație instituit la începutul lumii trebuia să fie un model pentru om de-a lungul veșniciei. Ca o ilustrare a principiilor sale, a fost înteme­ iată o școală-model în Eden, căminul primilor noștri părinți.” – Ellen G. White, Educație, p. 20

Educația creștină este un angajament de a-i educa pe membrii bisericii și fa­miliile în ce privește doctrina, închinarea, învățătura, părtășia, evanghelizarea și slujirea. în cămin, membrii familiei învață despre dragostea și făgăduințele lui Dumnezeu. Aici, Isus le este prezentat copiilor ca Domn, Mântuitor și Prieten al lor și Biblia este înălțată ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Familia este locul în
care copiii trebuie să înțeleagă cum este o relație bună cu Tatăl nostru ceresc.

In Geneza 4:1-4 vedem cum Cain și Abelîi aduc jertfe Domnului. Cu siguranță că ei au învățat despre sensul și importanța jertfelor ca parte a educației din fa­milie despre planul de mântuire. Dar o bună educație nu conduce întotdeauna la rezultatul sperat, după cum ne demonstrează și istoria.

Ce alegeri poți face pentru ca familia ta să devină un mediu în care adevă­rul să fie învățat și trăit?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 2.2 Prima familie – st2 Familia first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 2.1 Introducere in studiu (st2 Familia)

Ca ființe umane, noi învățăm mereu (cel puțin, în mod ideal). De fapt, viața însăși este o școală.

„Incă din timpuri foarte vechi, credincioșii din Israel acordaseră multă grijă educației tineretului. Domnul dăduse îndrumări ca, de mici, copiii să fie învățați
despre bunătatea și măreția Lui, așa cum se descoperea mai ales în Legea Sa și cum se vedea în viața poporului Israel. Cântarea, rugăciunea și învățăturile din Sfintele Scripturi trebuiau să fie adaptate pentru mintea de copil. Tații și mamele trebuiau să-și învețe copiii că Legea lui Dumnezeu este expresia ca­racterului Său și că, atunci când primesc principiile Legii în inimă, chipul lui Dumnezeu se întipărește în mintea și în sufletul lor. Mare parte din învățătură
era dată oral, dar tinerii învățau și să citească scrierile ebraice, iar sulurile de pergament ale Scripturilor Vechiului Testament erau deschise pentru studiul lor.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 69

In cea mai parte a istoriei umanității, educația din primii ani de viață a avut loc predominant în cămin. Ce spune Biblia despre educația în familie și ce prin­cipii putem extrage pentru noi înșine, oricare ar fi situația noastră de familie?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 2.1 Introducere in studiu – st2 Familia first appeared on Intercer.

Gabriel Radu 1.7 Un gând de încheiere (st1 Educația în Grădina Edenului)

„Cei doi care alcătuiau perechea sfântă nu erau numai copii sub grija părintească a lui Dumnezeu, ci și elevi, primind învățături din partea Atotînțeleptului Creator. Ei erau vizitați de îngeri și aveau posibilitatea comunicării cu Făcătorul lor fără nicio perdea despărțitoare între ei. Erau plini de vigoarea ce venea de la pomul vieții și puterea lor intelectuală nu era decât cu puțin mai prejos de ceea a îngerilor. Tainele universului vizibil, «minunile Aceluia a cărui știință este desăvârșită» (Iov 37:16), le ofereau un izvor inepuizabil de învățătură și de bucurie. Legile care acționează în natură și care au constituit obiectul de studiu al oamenilor timp de șase mii de ani erau deschise înțelegerii minții lor de către Cel Veșnic, Inițiatorul și Susținătorul a toate…. Slava lui Dumnezeu din ceruri, lumile nenumărate în mișcarea lor ordonată, „plutirea norilor”, tainele luminii și ale sunetului, ale zilei și ale nopții – toate erau deschise studiului primilor noștri părinți. … Ei descopereau întotdeauna ceva atrăgător care le umplea inimile cu o mai profundă iubire, făcându-i să izbucnească în cuvinte de mulțumire și recunoștință.” – Ellen G. White, Patriarhi și profeți, pp. 50-51

Studiu la rând:
Isaia 29-35
Evanghelizare, Secțiunea 9, subcapitolul „Botezul și calitatea de membru al bisericii”„

1-Cine sunt cei care se vor bucura tot mai mult de Sfântul lui Israel?
2-Ce anume va da Domnul în vreme de necaz și strâmtorare?
3-Despre cine scrie autorul că ține loc de râuri și de pâraie late?
4-Cum se va numi calea pe care nici chiar cei fără minte nu vor putea să se rătăcească?
5-Ce înseamnă a fi mântuit?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
www.7adventist.com/studiu/

The post 1.7 Un gând de încheiere – st1 Educația în Grădina Edenului first appeared on Intercer.