Tatii, de ce, jucatorul de fotbal in alb, l-a muscat de umar pe cel imbracat in albastru?

Motto:”Decat o viata intreaga cioara, mai bine o vara vultur”-arh. Gheorghe Petrescu

Autori: arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu-CUA University-Washington DC-SUA

Sponsor: Adrian Dobrovolschi

Statuia „Cristo”, din Rio de Janeiro, este emblema religioasa a Cupei mondiale la fotbal, (soccer), si domina ca „imagine”, acesta competitie. Tabloidurile si ecranele de toate dimensiunile ale televiziunilor de pe planeta pamant, transmit non stop ce se intampla in tara fotbalului, Brazilia 2014. Campionatul mondial de fotbal a intrat in line dreapta spre un final cu multe surprize tipice, secolului in cara traim. Parinti cu copii in brate, tineri din toate natiile pamantului, tatuaje, obiceiuri, apucaturi, toate intr-un delir sufocant de vara braziliana. Cu toate acestea, lumea de astazi consuma pofta si patima timpului pe ritm de, „samba braziliana”, prin tot ce poate oferi, de la mancare, bautura, spectacole de zi si de noapte si mai ales, mult fotbal dement intr-un ritm si cu o anume accelaratie de nebunie ca, intr-o jungla cu reguli si standarde bine calculate. In picioare sta un management bine organizat de FIFA,-Federation International Football Associate ce impreuna cu gigantii planetei din toate domeniile, si-au adus talentul si mai ales acei talanti in slujba raului, satisfacandu-si poftele efemere de-o clipa pamanteana.

Copiii, care participa pe stadioanele cupei mondiale din Brazilia pun multe intrebari dificile parintilor, caci acolo, pe trenul de joc, se intampla tot feluri de abuzuri de tot felul si pustiul sau pustoaica, vrea sa stie de ce se intampla asa ceva? Apoi, tot pe arena zisa „fotbal”, se intampla lucruri ca in jungla, unde unii lovesc pe altii, iar altii chiar se musca intre ei, cum este cazul Luis Suarez l-a muscat de umar pe italianul Giorgio Chielini, la meciul de cupa mondiala dintre Uruguai si Italia. Banul, face noi reguli iar castigatorul este un rebut feroce al timpului din urma. Copilul, nu intelege, tata si mama sant depasiti de intrebarile puse de odraslele lor, si te intrebi, ce sa faci? Sa-l minti pe agerul copil de patru ani? Nu merge, caci cand va creste si va fi mare, te va minte cum l-ai mintit tu. Sa-i spui adevarul? Vrea explicatii suplimentare pana cand isi va face cat de cat, o imagine, de ce se intampla asa ceva, pe o arena de fotbal.

Poti sa faci un compromis cu el, iar nu tine caci, cand va fi adolescent, nu te va alege pe tine tata si mama ca prieten ci, se va uni cu altii, asa zisi prieteni de varsta lui, si te va narui pe tine ca parinte, dpdv, material, financiar.I-ti ia masina din fata casei si se duce unde nu vei voi, vine beat sau plin de droguri, nu mai este fiul tau ca altadata. De ce? Nu ai stiut cum sa-l educi, nu l-ai supravegheat cand era mic, l-ai lasat in bratele altora si iata ce a iesit in final. O epava a/al unei societati supraaglomerate cu de toate, si mai ales intr-un sistem nebun informationalo-electronic, bine pus la punct, in formarea noului om individual, rupt de tata, mama, caminul de altadata, biserica unde a crescut, intr-un cuvant, „singur pe lume”, fara Isus, fara parintii de altadata, fara biserica. Si tu ca parinte, faci o analiza: Nu cumva atunci cand am vazut acel meci nebun cu el, din tara fotbalului, Brazilia? Sau poate l-am mintit tot timpul, si uite ce a ajuns, o epava a unei societati, fara Dumnezeu, fara iubire fata de parinti, fara o pregatire profesionala, fara viitor, un tanar singuratic dar batran si fara minte, un drogat al timpului in care traieste, o prostituata in barurile de noapte si de zi, un pierde vara ce taie frunze la caini, fara sa le numere. Oare va mai iesi ceva bun din el/ea? Sa ma mai rog pentru el/ea? Mai e ISUS?

Statuia „Cristo”, din Rio de Janeiro, emblema si icoana a unui Isus, proiectat si construit de oameni, pentru oameni, domina ca imagine religioasa planeta pamant. Peste doi ani, in 2016, vor fi „Jocurile Olimpice de vara”,la Rio de Janeiro, iar statuia „Cristo”, va domina OLIMPIADA de la RIO de JANEIRO, si atunci calator pe mapamont, pe cine astepti si l-a cine te inchini? La o icoana? La un Isus din beton armat? Sau la un Dumnezeu adevarat care troneaza in mijlocul unui univers grandios unde va domni un, Dumnezeu al pacii, si al Nemuririi, in vecii vecilor, Amin!

The post Tatii, de ce jucatorul ala in alb, l-a muscat pe cel in albastru? first appeared on Intercer.

…

Sursa: Dr. Simona CIOBANU – Inchinare in Duh si in Adevar 720P – Vimeo / AdventistPitesti’s videos

The post Dr. Simona CIOBANU – Inchinare in Duh si in Adevar 720P first appeared on Intercer.

SA  NU  AI  ALTI  DUMNEZEI  AFARA  DE  MINE

Motto:”Decat o viata intreaga cioara, mai bine o vara vultur.” Arh. Gheorghe Petrescu

Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu, CUA University, Washington, DC, USA.

Sponsor: Adrian Dobrovolschi

Dati click pe imagine pentru a o mari.

“Eu sant Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.”

 Prima porunca a decalogului se refera la autoritatea Creatorului Universului si implicit al planetei pamant. Sa fie clar, porunca face aluzie la, a nu te duce dupa alti dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor din jurul vostru. “Sa nu va temeti de alti dumnezei; sa nu va inchinati inaintea lor, sa nu le slujiti, si sa nu le aduceti jertfe.”Intotdeauna, dupa caderea omului in pacat, diavolul a cautat sa-l faca pe om sa  de-a respect altui dumnezeu decat, adevaratului Dumnezeu, Cel Viu, in vecii vecilor. Si de aici neascultare peste alta neascultare, poporul Israel, s-a indepartat atat de mult de Adevaratul Dumnezeu incat, Cel din ceruri l-a lepatat si la lasat in voia pornirilor lor.

Astazi, lumea moderna religioasa, cauta cu disperare alti dumnezei la care sa se inchine, dupa poftele lor. Este demential ce se intampla cu omul zilelor noastre. Nu a mai ramas aproape nimic din prima porunca a decalogului, deoarece interpretarea ei, a capatat alte directii. Inchinarea la un dumnezeu construit sau fabricat din piatra naturala caramida arsa, teracota arsa, lut, metal, ceramica si alte materiale, au dat castig de cauza alegerii gresite a omului contemporan. Sedus de pastori, preoti, invatatori, rabuni, si lista poate continua, omul, si-a satisfacut gresit forma lui de evlavie spirituala.

Moda, dansul modern, fotbalul, banii, profesia, bautura, desfraul, si lista poate continua, sant mijoace folosite de diavol ca sa inspire in, mintea omului decazut si terminat psihic, noi dumnezei, la care el se obliga sa se inchine. Are libertatea de a alege ce vrea in materie de arta spirituala. Numai ca, si noi biserica lui Isus, avem aceleasi metehne de a ne ingrosa grumazul spre, noi dimensiuni creative in aceasta arta zisa, spirituala ca nu mai stii ce sa mai crezi. Tineretul, are drumul lui salbatic spre o lume deliranta fara stopuri, fara reguli de circulatie, fapt ce duc la noua creatie in materie de religie. Unde este inchinarea adevarata? Unde este Marele Eu Sant?

Finalul acesta al istoriei planetei pamant, aduce cu sine doua alternative si anume: O inchinare adevarata a omului la Dumnezeul Cel Viu si Adevarat, si o inchinare la un dumnezeu pamantean, facut, construit, fabricat, etc., de om. Cu o bucata de zeu pamantesc te incalzesti, cu cealalta bucata lucrata cu maiestrie te inchini la ea. Oare e posibil ca acest om al secolului accelaratiei, sa nu-si de-a seama de marele rau ce-l face cu propria lui constiinta? Oare pana cand vom gresi? Amin!

The post Cronica Ideilor: Sa nu ai alti Dumnezei afara de Mine! first appeared on Intercer.

2 Împărați 16

De obicei schimbarea este un lucru bun. Când faci schimbări, și vrei să îmbunătățești, te aștepți la lucruri bune. Însă dacă schimbi ce nu trebuie schimbat, așteaptă-te la ce e mai rău. Despre Ahaz, împăratul lui Iuda, se spun lucruri grele – că și-a jertfit copiii zeilor păgâni. Cum poate religia să degradeze atât de mult pe un om? Capitolul începe cu o… citește mai departe

The post Îmbunătățiri care duc la ruină first appeared on Intercer.

SA  NU-TI  FACI  CHIP  CIOPLIT…

Motto:“Decat o viata intreaga cioara mai bine o vara vultur”- arhitect Gheorghe Petrescu

Autori: Arh. Gheorghe si Stanuta Petrescu – CUA University, Washington, DC, USA.

Sponsor: Adrian Dobrovolschi.

Dati click pe imagine pentru a o mari.

“Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor cari sant sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai jos decat pamantul.                                                 “Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sant un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pana la al treilea si al patrulea neam al celor ce Ma urasc, si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.”

Sa nu-ti faci din viata ta un chip cioplit, adica, tot ce realizezi cu mintea si cu mainile tale, pe acest pamant in labirintul epocii contemporano-supertechnicizata, sa te inchini lor printr-o prezenta activa fara precedent, mai presus decat inchinarea la Dumnezeul tau, care te-a creat. Munca, peste puterile omenesti si cultivarea unui principiu de a castiga cati mai multi bani pentru aceasta viata trecatoare, in detrimentul sanatatii tale de natura fizica si spirituala, este un lucru rau. Acest lucru, aduce cu sine, o inchinare la un zeu imaginat de propria ta gandire si, conceput pe trairi omenesti.

Sa nu faci din copilul tau, fie baiat, fie fata, o zeitate pamanteana prin frumusetea lor trecatoare sau, prin talentul ce l-a primit ca dar de la Dumnezeu. Plaseaza-ti, baiatul sau fata, pe o orbita corecta si ascendenta spre cele spirituale, si atunci vei fi scutit de multe necazuri. Mandria, aroganta, superioritatea de tip tineresc, creeaza adevarate chipuri cioplite in tineretea propriilor tai copii, si culmea, te inchini si tu ca parinte la ele prin, adorare. Si asa se naste zeitatea vie din casa ta, prin cuvintele: “Baiat ca al meu si fata ca a mea, nu are nimeni in Biserica noastra.” Oare?

            Sa nu faci din profesia ta un chip cioplit, caci degeaba ti-ai pierdut timpul daca, ai ajuns la conluzia ca, facultatea te-a facut mai superior si ca, ai ajuns mai sus cu o treapta decat, fratele sau sora ta de credinta, din angrenajul bisericii din care faci parte. Sa nu confundam darurile date de Dumnezeu cu zeitatile pamantene. Sa nu consideram vocabularul, scoala, educatia, profesia, cunostintele noastre, talentele ce ne-au fost date de Dumnezeul nostru, valori de superioritate dintre unii si altii din biserica. Atunci, cand te consideri ca ai valoare superioara fata de ceilalti, ai déjà pictate pe si in inima ta, icoane si chipuri cioplite imaginabile la care te inchini cand vrei si cand nu vrei. In concluzie, citeste cu atentie porunca a doua din Decalog si vezi pe ce drum te afli, si ai grija sa nu te mai inchini la orice, ci, Dumnezeului tau care te-a creat, Amin!

The post Cronica Ideilor: Sa nu-ti faci chip cioplit first appeared on Intercer.

„Ci sa-L cautati la Locasul Lui si sa mergeti la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru din toate semintiile voastre, ca sa-Si aseze acolo Numele Lui.” (Deut. 12:5)

In prezent, in mediul crestin, tot mai mult se spune ca nu conteaza ziua, locul in care te inchini si modul in care o faci. In concordanta cu acest mod de gandire, de graire si de vietuire, asa-zise biserici crestine si asa-zisi slujbasi fac compromisuri socante, pentru a atrage „enoriasi”, dar si organizatiile comerciale apeleaza la stratageme care sa le permita clientilor sa creada ca se inchina lui Dumnezeu, chiar in timp ce utilizeaza serviciile lor, cand, de fapt, in acest mod stau departe de El si actioneaza chiar contrar Cuvantului Sau. citeste in continuare

The post baruc.ro – Inchinarea: la bar si la bara? first appeared on Intercer.

Suntem destul de obişnuiţi cu evenimente muzicale, numite generic „Concert de muzică creştină”. Avem solişti, formaţii, coruri profesioniste sau semiprofesioniste care organizează foarte adesea concerte, fie în sala bisericii, fie în săli publice. Şi tot adesea avem critici care ne întreabă dacă aceste concerte sunt pentru slava lui Dumnezeu şi, dacă sunt rezultate, ce fel de rezultate se observă?

Nevoia de concerte creştine este legitimă, deoarece muzica creştină a însoţit de la început pe poporul lui Dumnezeu şi misiunea creştină se foloseşte totdeauna de mesajul cântat, care pătrunde atât de neşters în sufletele oamenilor pe calea aceasta. Am spus adesea că dacă solia sănătăţii este braţul drept al soliei adevărului, atunci muzica este braţul stâng, deoarece este mai aproape de inimă… Şi într-adevăr, evanghelizarea medicală şi evanghelizarea muzicală sunt două vâsle, care favorizează înaintarea corăbiei mântuirii.

Dar şi critica ce însoţeşte adesea concertele de muzică creştină pare a fi legitimă, deoarece anumite aspecte legate de felul de muzică ce se cântă, de etalare, de competiţie, etc, sunt criticabile.

În urma unui asemenea concert m-am întrebat şi eu personal, ce rost a avut? Ce rezultate? A fost pentru slava lui Dumnezeu sau pentru slava celor care au aranjat partiturile, care au depus o muncă asiduă la repetiţii, sau pentru slava liderilor care au dovedit atâta profesionalism încât au întrecut de departe alte formaţii? A fost pentru distracţie? A folosit publicului sau a folosit doar celor ce cântă?  În ce fel?

E adevărat că avem nevoie, poate nu de distracţie, ci, să spunem de destindere, şi muzica oferă o asemenea oportunitate. Ascultând muzică ne destindem, ne bucurăm, e vorba poate chiar de muzico-terapie. Chiar dacă ar lipsi cuvintele, o piesă corală ne-ar putea bucura prin armonie, prin ritm, etc. Şi poate chiar ar fi de dorit să lipsească textul la unele partituri care sunt mai ritmate, mai sincopate, împrumutate din muzica modernă. Pentru că nu e nici o  potrivire între muzica aceasta, pe care ai dori poate s-o asculţi ca distracţie, şi cuvinte solemne despre Isus, despre mântuire, despre jertfa Lui, etc.

Dacă e vorba de un concert muzical propriu zis, atunci ar fi de dorit să ştim acest lucru de la început, ca să venim pregătiţi să ne distrăm, adică să ne bucurăm de muzică şi atâta tot, şi nici criticii n-ar avea ce să comenteze. Ar fi de dorit teme despre natură, despre dragoste, despre orice alte subiecte frumoase şi decente, şi tinerii s-ar bucura să umple sala. Marile sau micile partituri se vor putea cânta în limbile originale, deoarece nu ne interesează neapărat cuvintele, ci muzica. Atunci am putea aprecia profesionalismul dirijorilor, al compozitorilor şi alte aspecte artistice. Ceea ce deranjează poate cel mai mult este înşelarea în aşteptări: mergi la un concert creştin şi te aştepţi la mesaj spiritual, la solemnitate, şi eşti servit cu altceva. Să nu uităm totuşi că Dumnezeu a dat daruri deosebite muzicienilor spre a fi folosite în misiune.

Dar dacă organizarea unui concert creştin nu se face cu scop distractiv, atunci cum am putea gândi la un scop evanghelistic şi ce metode am putea folosi pentru ca rezultatele să fie cu adevărat spre slava lui Dumnezeu?

Între Muzică şi Cuvânt este un raport de subordonare; dar nu muzica trebuie să subordoneze Cuvântul, ci invers, Cuvântul trebuie să subordoneze muzica. Dacă muzica este lăsată în prim plan, atunci îşi va face de cap. Ai nevoie de partituri din ce în ce mai interesante ca să placă. Liderii muzicali caută piese cât mai sărate, cât mai piperate, pentru ca să iasă în evidenţă cu ceva deosebit. Aşa se ajunge la un repertoriu care nu seamănă deloc cu mesajul pe care vrem să-l transmitem. Cuvintele nu se prea înţeleg, fie prin sensul lor neclar, uneori prea poetic, fie datorită interpretării neatente, dar probabil că asta interesează mai puţin, deoarece prin selecţia piesei în sine, textul a fost deja condamnat să fie pe plan secundar.

Haideţi să aducem Cuvântul în prim plan! Ce ar fi dacă pentru organizarea unui concert de muzică creştină ne-am gândi să invităm un vorbitor bun? Nu este nevoie de o predică prefeţată şi încheiată doar prin câteva piese muzicale. În acest caz n-ar mai fi concert de muzică, ci ar fi predică, sau evanghelizare propriu zisă. Vorbim acum de un „concert de muzică creştină” în care vorbitorul să aibă un mesaj special prezentat secvenţial printre piese muzicale. Să aibă scurte povestiri, ilustraţii, texte biblice, cugetări, etc, în strânsă legătură cu piesele ce se cântă şi pe care trebuie să le cunoască dinainte. Să aducă în atenţie şi să sublinieze cuvintele ce se vor cânta. Şi dacă textul cântat va fi afişat pe un ecran, atunci o atenţie sporită se va da mesajului, care va rămâne în ochii şi în cugetul celor care sunt prezenţi. În acest caz, selecţia pieselor nu se va mai face pe criterii strict muzicale, ci pe criterii spirituale, iar scopul şi rezultatul va fi unul evanghelistic cu precădere.

Gândiţi-vă dacă nu cumva în felul acesta chiar muzica n-ar fi mai bine înţeleasă… O simplă derulare a pieselor una după alta n-ar aduce atâta folos cât s-ar aduce prin prezentarea mai detaliată a lor. Cunoaşterea compozitorilor, cunoaşterea particularităţilor unei piese muzicale, prin prezentarea vorbitorului, ar crea premizele unei educaţii muzicale ce s-ar putea face în mod eficient pe această cale. Gândind în perspectivă, concepţia unui astfel de concert va cere un efort în plus, şi va cere un timp suficient pentru pregătire, dar merită!

Şi dacă urmărim cu adevărat slava lui Dumnezeu, atunci şi muzica va fi de valoare, dar şi textul îşi va căpăta locul lui şi efectul dorit, acela de a impresiona sufletul şi a-l aduce rob ascultării de Hristos.

De abia aştept să văd un asemena concert!

Benoni Catană, solascripturamoldova@yahoo.com

The post Concerte de muzica crestina first appeared on Intercer.

“Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor cari sant sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos de cat pamantul.
Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sant un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pana la al treilea si al patrulea neam al celor ce Ma urasc,  si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.”

Zeitatile cu chipurile lor cioplite in lemn, piatra, arama, fier, etc. proiectate si executate inainte de potop, au fost ingropate pentru totdeauna. Dar, dupa potop, “tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte.” Ideea lor de a proiecta o cetate cu turn, a prins contur, si, ce sa vezi, au construit cetatea si un turn ce reprezenta mai mult, numele lor, un symbol al unei natiuni si un loc de inchinare in numele acestui monument de arhitectura, creeat de mana omului. Numai ca, in acest grandios si minunat “idol”, Dumnezeu le-a incurcat acolo limba, ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora. Nu a fost un zgarie norii, cum estimeaza unii comentatori in necunostinta de cauza, deoarece, materialele folosite la construirea acestui symbol al idolatriei a capatat denumirea de, “Babel”, adica, incurcatura. Rezistenta la fortele laterale pe verticala turnului Babel, nu era satisfacuta de materialele ce stateau la baza de executie din acele vremuri. Arderea unei bucati de caramida, “bine in foc”, cum spunea, “omul”, acelor vremuri, nu corespundeau legilor de stabilitate pe verticala si nici la acele forte fizice interioare ce trebuiau sa raspunda la multimea de parametrii, in materie de executie in constructii. Este adevarat ca Dumnezeu la inzestrat pe om, cu capacitati multiple, dar, materialul folosit la aceea vreme, avea o limita in materie de rezistenta. Daca Dumnezeu iar fi lasat in nebunia lor, probabil ca, ar fi fost un dezastru sub forma unui seism, ciclon, temperaturi ridicate si de aici colapsul materialului de constructie ce nu prezenta o garantie pentru mari inaltimi, mutatii de falii ale pamantului, explozii subterane cu eruptii puternice ce nu erau dirijate de om, etc. Atentie, Dumnezeu nu a distrus cetatea si turnul Babel, dar, a impiedicat, continuitatea acestei nebunii omenesti. “Babel”, ar fi devenit noul zeu al omului. Poate fi considerat, turnul Babel, cel mai mare chip cioplit al planetei pamant?

Dar omul, nu sa lasat si, a faurit cu imaginatia lui un alt zeu, fie el chiar  cioplit in piatra, lemn, metale feroase si neferoase, sticla, si, lista poate continua. Numai ca sa poata avea acest zeu langa el, sa puna mana pe el, sa participe cu talentul si munca lui la creearea acestuia, ca sa nu fie numai o opera de arta ci, sa se poata inchina, cand vrea si cand are placere. Vedeti, noi adventistii de ziua a saptea spunem ca toate aceste lucrari omenesti, (unele dintre ele sant adevarate monumente de arta), trebuiesc sacrificate, sa se faca disparuta istoria lor dar, Isus spune clar, lasati aceste lucruri pana la seceris, si atunci, El, va face ordine si disciplina pe pamant. De multe ori, noi confundam arta cu chipul cioplit, interzis de porunca decalogului, dar, aceasta neghina ce se cheama, “arta”, trebuie lasata pana cand Marele Judecator, o va distruge, El. Admiri Basilica Sfantului Petru din Roma, sau cetatea eterna, cum spun unii, si te miri de frumusetea magnifica a acestei arte arhitecturale si sculpturale. Vezi cele doua brate care ies din Basilica Sfantului Petru, sub forma unor portice immense cu coloane de o parte si de alta, ce dau ansamblului stabilitate si echilibru din punct de vedere architectural. Acest ansamblu ce se vrea a fi crestin, permite ca in mijlocul axelor de simetrie planimetrice si spatiale, existenta arhitecturii si a tuturor artelor pagane reprezentat prin obeliscul vertical al turnului “Babel” de odinioara. Acest obelisc daca este examinat cu atentie, cuprinde prin bazoreliefurile sculptate pe el, istoria pagana in materie de “arta”. Acest ansamblu clarifica visual si foarte clar, unirea ecumenica a planetei pamant, facand mai degraba un salt acrobatico-religioso-arhitectural in lungul istoriei acestei planete, numita pamant. Crucea crestina cu arhitectura ei in lungul si in latul veacurilor ce, impreuna cu arhitectura pagana de la turnul “Babel”, fac un dans tematico-religios in lumina profetiilor ce, sau implinit exact in lumina existentiala a acestui pamant. Ce facem cu “arta”, unui chip cioplit si  ce facem cu “inchinarea” ce se cuvine acestui Dumnezeu al Universului? Atentie, a nu se confunda cele doua notiuni, adica, “arta”, este una, ”inchinarea” este altceva. Daca respecti si admiri “arta”, unui chip cioplit, nu este pacat, dar daca te inchini si saruti acest chip cioplit, este pacat de calcarea poruncii Decalogului.

Inchinarea Adevarata este in Duh si Adevar. Numai Creatorului Universului sa te inchini, El Stanca Veacurilor. Noul “Babel” se proiecteaza la orizont. El va uni toata crestinatatea planetei si vor alcatui, Babilonul cel mare, impodobit cu “arta” veacurilor. Dar, atentie, numai Cel din Ceruri va zdrobi aceasta “arta”, ce se vrea sa fie si a inchinarii. Perversitatea acestei “arte”, a atins culmi nebanuite si domina visual planeta pamant, facand un symbol de inchinare perfid intr-o lume a confuziei si a derutei in lumea spirituala. Adevarata “arta” a Inchinarii, este in Creatorul Universului, ce, a sacrificat la Golgota, pe singurul lui Fiu, Isus, care a murit pentru noi, si prin ranile lui santem mantuiti. Inchinarea in Dumnezeul Adevarat, este salvarea noastra, pentruca El este Viu in vecii vecilor, Amin !

Arch. Gheorghe Petrescu, CUA University, Washington, DC., USA.

The post Cronica Ideilor: Chipul cioplit intre … arta si inchinare first appeared on Intercer.