Views

SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 1 – 2021

ISAIA

1. Când își uită-apartenența, biruit fiind de păcate,
Israel trăiește drama crizei de identitate.
„Nu primesc o închinare cu nelegiuiri unită”
Spune Domnul – „și nici jertfe fără-o inimă-nnoită”!

„Veniți totuși” – ne îmbie – „să ne judecăm acum”!
Gata sunt s-ofer iertare! Reveniți pe drumul bun!
„Ce-aș mai fi putut Eu face viei Mele, spre-a rodi
Struguri buni și nu sălbatici”, cum alege-a-Mi oferi?

O, tu, Israel de astăzi, de vrei binecuvântare,
Re-nnoiește-ți legământul de credință și-ascultare!
Umblă în neprihănire! Fii lumină pe pământ!
Nu-ți uita apartenența! Ești poporul Celui Sfânt!

2. Împăratul Ozia moare. Lepra-ncumetării lui
E-n contrast cu umilința sinceră-a profetului.
Decăzuți, iudeii intră-n criză de conducere.
Ei nu spun: „Trăiască Domnul!” Nu vor a Sa ungere
Și-mpietriți cum sunt, mai poate teama să le-o spulbere?!

Lui, toți serafimii-I cântă antifonic: „Sfânt, sfânt, sfânt”!
Dumnezeu este la cârmă, sus în cer și pe pământ!
„Cine, pentru Noi, va merge”, înspre lume fiind o punte?

3. Orizontul se-nnorează. Noul împărat, Ahaz,
Refuzând călăuzirea și protecția-n necaz,
Fără Dumnezeu, constată cât de grea și tristă este
Situația în care lumea lui se prăbușește.

Nu Asiria-l salvează, ci Hristos, „Emanuel”,
Dacă-ar vrea să Îl accepte și s-asculte-al Său apel.
„Rămășița se va-ntoarce” ori acum, la Dumnezeu,
Ori din grea robie-odată, cum prezis-a solul Său.
Minunată-i profeția: „Dumnezeu este cu noi”
Și va fi până la capăt, cât e Marea Luptă-n toi!

4. Tragedia declanșată de refuzul acceptării
Grijii, dragostei divine, sfatului și îndurării
A condus la împlinirea profeției, pas cu pas
Și o cale grea alege, din nou, regele Ahaz.

Niciodat’ să nu ne-ncredem într-un „Tiglat-Pilneser”,
Ci în Domnul, ce trimite sigur ajutor din cer!
Toată slava și-adorarea numai Lui I se cuvin!
Pentru că-L iubim, ne temem ca să mai păcătuim.
Să rămânem doar la Lege și la Mărturie, deci,
Și-astfel binecuvântarea Lui ne va-nsoți în veci!

5. Minunată este vestea: „Un Copil ni S-a născut”.
Galileea vieții noastre cu lumină a umplut!
Prinț al păcii El ne este, izgonind orice-ntuneric,
Căci e Minunat, Domn Tare, Sfetnic și Părinte Veșnic.

E Odrasla, e Vlăstarul și un Steag pentru popoare,
Cel ce vine, rămășiței s-aducă răscumpărare.
Dacă Israel, pe vremuri, Îi trădează dragostea,
Noi, poporul Său de astăzi, ne-adunăm la crucea Sa.
Ca un Steag pentru popoare, L-înălțăm mereu mai sus.
Pacea, Mântuirea nostră, Tu ne ești în veci, ISUS!

6. Ce contrast între umilul Domn, Cel vrednic din vecie
Și Satan’, ce în putere vrea ca Cel Prea’nalt să fie!
Profețiile demască Babelul, de faimă dornic,
Însă ele-n mod simbolic au și sens escatologic!

Precum Babilonu-ajunge un pustiu de-a pururea,
Lucifer, cei ce-l urmează, pentru veci vor dispărea!
Ori o zi de judecată poate fi ziua cea mare,
Ori, pentru toți credincioșii, ziua de restaurare!

Nu se va mai ști vreodată despre neamul celor răi,
Dar triumful va fi veșnic pentru Hrist și servii Săi!
„Iată-Acesta-i Dumnezeul nostru-n care am sperat!”
Glorie și preamărire Celui care ne-a salvat!

7. La perfida-amenințare-a regelui Asiriei,
Prin Rabșache, Ezechia-mbărbătează pe ai săi
Și, întreg poporu-l cheamă-n rugă și în consacrare,
Mijlocind pentru izbândă, pentru-a Domnului onoare.

Fără zale, ’nvinge-n rugă. Sanherib a fost înfrânt!
Dar, o boală îl lovește-ngăduită de Cel Sfânt.
Minunata vindecare, ca răspuns la ruga lui…
Iat’ ce trebuia s-audă solii Babilonului!

„Pune-ți casa-n rânduială”! – Domnu-mi spune azi și mie..
Da, vreau, prin orice aș trece-al Lui să fiu pe veșnicie.

8. „Solii Mei, vorbiți de bine, mângâiați pe-al Meu popor!
Spuneți: «S-a sfârșit robia! Eu le sunt Liberator!»”
„Floarea cade, dar Cuvântul Domnului rămâne-n veac”!
El Își păstorește turma-mbrățișând pe miei cu drag”.

„Pregătiți-I astăzi calea! ’Ndepărtați munți de păcat!
Nivelați, în pocăință, drumul pentru Împărat!”
Idolii-s nimic, dar Domnul este-al nostru Creator!
Cu-ale inimilor jerbe L-așteptăm, curând, pe nor!

9. Ca popor, tot Israelul este „robul Domnului”,
Rânduit spre-a fi lumină pentru toți din jurul lui.
Însă Cel chemat să fie „Robul plin de Duhul Sfânt”,
„Cel ce trestia n-o frânge”, Cel ce-alină prin Cuvânt,

Este Mesia, e Domnul și-i prefigurat prin Cir,
„Unsul” Său, ce liberează Israelul din exil.
„Robul suferind” ne este bun Mântuitor și azi!
O, veniți să ducem lumii minunatu-acest mesaj!

10. Ca artistu-a cărui pânză este sufletu-omenesc,
Inspirat, Isaia scrie despre Robul cel ceresc:
Suferind, Om al durerii, pălmuit, lovit, scuipat,
Luând păcatul meu asupră-Și și murind nevinovat!

El a spus cu fiecare pas spre moarte: „Te-am iubit”!
Cu-a neprihănirii haină viața ne-a împodobit.
Rodul muncii sufletului Său El va vedea-ntr-o zi!
Cei salvați prin jertfa crucii, pururi, slava Lui vor fi!
Mă unesc azi cu Isaia și subscriu l-al său poem:
Viața, Lui o-nchin. E vrednic! Vreau de El ca să fiu demn!

11. „Voi, cei însetați, la ape să veniți!” – Eu vă invit.
„Cumpărați!… E fără plată! «Jertfa Mea tot a plătit!»”
Domnu-ar vrea, şi noi să facem sacrificii din iubire!
Sus, pe frontispiciul casei, scrie: -„Ofer adăpostire
Celor fără rost în lume”. Şi pe şifonier, să scrii:
„Azi îmbrac pe-orfani cu haine”… Pâinea-mparte-o în felii,

Dăruind-o cu iubire celor slabi, flămânzi, săraci,
Viaţa, tuturor, ca Domnul, fericită să le-o faci!
Şi, atunci, ca o grădină-nfloritoare tu vei fi,
Iar petalele slujirii, slava Lui o vor spori!

Vindecarea şi lumina răsări-vor peste tine
Şi, de-ţi vei opri piciorul, Sabatul pentru a-l ţine,
Hrist te va sui în slavă pe-nălţimile sfinţirii!
Fie viaţa ta, de astăzi, jerbă Domnului Iubirii.

12. „Nu, nu e prea scurtă mâna Domnului spre-a mântui,
Ci păcatele ridică zid ce ne va despărți”
De Acel care, prin jertfă, prețul l-a plătit, ca eu
Și-orice om, să ne întoarcem inima spre Dumnezeu.
Căci, în ziua judecății, nimeni nu va fi-ntrebat:
„Cine, deci, păcătuit-a?” Ci doar: „Cine e iertat?”

„Anul Său de îndurare” este astăzi pentru toți,
Însă „ziua răzbunării”-nchide-ale iertării porți!
E dorința neamurilor de-a umbla-n lumina Sa.
Dacă e și-a ta, decide: dă-I Lui toată inima!

13. Domnu-i dă o viziune lui Isaia-n încheiere
Şi, prin ea, El ne oferă-ncredere şi mângâiere.
„Iată”, zice El, „voi face ceruri noi şi-un nou pământ,
Unde leul locui-va lângă ied şi mielul blând”.

Nu vor fi oftat și lacrimi pe pământul nou creat,
Locuit de-acei ce sincer L-au iubit și L-au urmat.
Iar cu noi, vom lua de-aicea, ca trofee-n ceruri, sus,
Doar pe-acei pe care-n viață i-am condus către Isus.

Stele în coroana slavei bunului Mântuitor,
Preamărind suprema-I jertfă-n cântec nou, nemuritor,
Fiecare nume-al nostru, scris cu sânge-n palma Sa,
Va rosti în veşnicie: „DUMNEZEU E DRAGOSTEA”!

Magdalena Toma, 24 martie 2021

SINTEZE BIBLICE, TRIM 1, 2021

| Predici (Toate) |
Despre autor
-