SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 3 – 2021
ODIHNĂ ÎN HRISTOS
Prolog
Când tu simți că-a vieții „navă” e-n pericol, traversând
O furtună-ngrozitoare, nu uita că Hrist cel blând
E Pilotul ce conduce-n siguranță „nava” ta,
Spre-al odihnei port, Acasă, veșnic a te bucura!
1. În aceste timpuri tulburi, de suprasolicitare
Pe plan fizic, dar și psihic, singura noastră salvare
Este-ntoarcerea spre Domnul, spre odihna de Sabat
Și-ntronarea-n viața noastră-a Celui care ni l-a dat!
Sabatul este „palatu-n timp” ’nălțat de Dumnezeu,
E cerească feerie, pacea sufletului tău.
Ești Baruc, ești Ieremia, obosit emoțional?
Oaza-ncrederii, odihnei e-n Hristos și-n al Său har.
„O, veniți, veniți la Mine cei trudiți și-mpovărați
Și Eu vă voi da odihnă”! Veți fi binecuvântați!
Nu clădiți pe temelia meritelor personale!
Numai Domnul e, spre ceruri, Poartă, Merit, Jertfă, Cale.
2. Când uităm de Providență și istoria mântuirii,
Cert, nemulțumirea duce la seismul răzvrătirii.
Ca și Aaron, Maria, de invidie ești plin,
Când pe Moise sau pe alții îi alege Cel divin?
A mâniei tale lepră cine-o va mai vindeca?
O, trăiește prin credință-n Canaan de vrei intra!
Fii Caleb și fii un Moise, mijlocind pentru popor,
Cu-o iubire pân’ la jertfă, ca al nostru Salvator!
Laudă-L! Frumos gravează orice binecuvântare
Pe coloana infinită a recunoștinței tale!
3. Egoismul firii noastre, ca un plop tremurător,
Are rădăcini întinse și un iz tulburător.
Netratat, el va conduce spre ambiții și mândrie,
Pierzând cerul din vedere, generând fățărnicie.
Doamne-avem multe neliniști; rădăcinile-s adânci…
Dar venim acum la Tine: tot ce-i rău, din noi s-arunci!
Ca și Tine, ne ajută, în cascadă de iubire
Să ne coborâm, spre-a duce semenilor, fericire!
Iar în centrul vieții noastre, Tu să fii și să domnești,
Ca, schimbați din slavă-n slavă-n veci în noi să Te-oglindești!
4. Costu-odihnei noastre este de Hristos plătit la cruce,
Însă-o pierdem, când piciorul tot coboară-n loc să urce!
Să privim atent la David: cât ascultă ferm de Domnul,
Multă pace are-n suflet; liniștit îi este somnul.
Dar când el, la datorie, lipsă e și stă acas’;
Când, privind, jos lasă garda și coboară încă-un pas,
Cade-n adulter, recurge chiar și la asasinat!…
În afara Legii sfinte nimeni nu e protejat!
Pocăința-i e profundă; e iertat și reprimit,
Dar urmarea faptei sale, toată viața i-a umbrit.
Vrei să ai odihnă, pace, fericire-ndeajuns?
Doar spre Domnul tu privește și rămâi în El ascuns!
5. O, veniți acum la Mine, cei trudiți și-mpovărați
Și Eu vă voi da odihnă, dacă inima-Mi predați!
Renunțați la jugul Legii ca mijloc de mântuire
Și-al Meu jug purtați-l zilnic, în slujire din iubire!
Jugul bun se poartă numai în tandem, uniți cu-Isus,
Astfel, devenind ușoară sarcina ce-avem de dus.
Doamne, Îți predau voința, inima și viața mea.
Tu îmi ești Odihna, Pacea! Eu în veci Te voi urma!
6. În familie, odihna este darul prețios
Oferit acelor care-L întronează pe Hristos.
Dar mânia când primează, egoismul, patimile,
În Egipt ajungi, ca Iosif, ce-și înghite lacrimile.
Însă Iosif se consacră și se roagă Celui Sfânt
Ca onoare să-I aducă și pe un străin pământ.
Ca un crin el se păstrează-n criza doamnei Potifar.
Legea Cerului îi este prețiosul ideal.
Tu ce-alegi? Eu vreau ca Iosif să rămân, oriunde-aș fi,
Frumusețea Celui Veșnic viața mea spre-a oglindi!
7. Iosif, pe-ai săi frați îi iartă pentru „groapa din Dotan”…
Oare-n ei e vreo schimbare după douăzeci de ani?
El trecutu-l lasă-n urmă și privește înainte
Cu iertare, acceptare și o dragoste fiebinte.
Cum Isus Se roagă: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac”,
Să iertăm ca El, ca Iosif ! Dragostea-i cel mai bun leac.
Pacea-n suflet lin coboară cu relații vindecate
Și se-așterne dulce-odihnă cu speranțe-naripate.
Picură și tu iertare peste cei ce te-au rănit!
Cerul vieții tale, astfel, fi-va veșnic însorit!
8. Când păcătuim, durerea ce apasă-al nostru suflet
Ne deprimă, ne zdrobește! Până-n cer are răsunet!
Domnu-aude! Slăbănogul, ca și mine-i vindecat.
Hrist ne-oferă-a Sa odihnă și iertare de păcat.
După marea biruință de pe muntele Carmel,
Când regina-l amenință cu verdictul ei sever,
Și Ilie cel puternic cade în descurajare,
Însă Domnul îl veghează, la o rugă depărtare.
Nu o predică îi ține, ci, din nou ca să alerge,
Turtă pe-ncălzită piatră și-un ulcior cu apă rece
Îi oferă, ca să-ajungă pe-un nou drum, pân’ la Horeb.
Eu, cu el, alerg spre Domnul. Vii și tu? – azi te întreb.
9. Dumnezeu este Acela care-odihnă ne oferă
Pentru minte, trup și suflet, pe-obosita noastră Terră.
Și odihna are ritmuri: șase zile lucrătoare,
Apoi Sabatul, a șaptea, ziua sfântă de-nchinare,
Zi, cu El și unii cu-alții, de aleasă părtășie,
Ziua binecuvântată astăzi, ieri și-n veșnicie!
Sabatu-i memorialu-n cinstea Creatorului
Și aducerea-aminte-a Răscumpărătorului,
Care, din robia morții și-a păcatului ne-a smuls.
Să-l sfințim cu bucurie, azi și-n veci, în ceruri, sus!
10. Sabatul, ia bine seama, e aducere-aminte
Despre-originile noastre, despre veșnicul Părinte,
Creatorul, Salvatorul din robia de păcat.
Este steagul Celui Veșnic pentru tot ce a creat!
Simt odihna Sabatului, oare, toți din casa ta:
Slujitorii, și străinii, și toată familia?
Ca semn al apartenenței și-al eliberării noastre,
Sabatul ne conectează cu Acel din sfere-albastre,
Iar prezența-I sfântă-aduce bucurie, vindecare.
Cine Sabatu-l sfințește, are binecuvântare.
11. Așadar, să luăm aminte la tot ce s-a întâmplat
În vechime, pilde scrise spre-a nu mai trăi-n păcat.
Toate jertfele aduse-ntruchipau divinul Miel,
Care, cu-al Lui propriu sânge ne-a deschis drumul spre cer.
O odihnă ca de Sabat presupune ascultare
Spre-a intra în Canaanul pământesc, ca o favoare.
Ba mai mult, prefigurează și odihna mântuirii
Ce o vom avea în Țara cea eternă-a nemuririi.
Deci, odihna ca de Sabat nu abrogă Legea Sa!
Vino să sfințim Sabatul și acum, și pururea!
12. Noi putem găsi odihnă în slujirea pentru alții,
Însă Iona crede altfel: ninivenii nu sunt „frații”!
Nu concepe s-aibă-n ceruri vreun asirian vecin;
De aceea, se opune ferm mandatului divin.
Domnul, însă, prin furtună îi vorbește, să-l trezească,
Să-l întoarcă, să-mplinească misiunea lui cerească.
Îi oferă-a doua șansă și-n puținele-i cuvinte
Duhul Sfânt foc sacru pune; ninivenii iau aminte
Și se pocăiesc!… Dar Iona, mânios, vrea ca să moară.
Domnu-l mustră cu-ndurare. Toți sunt pentru El, comoară!
Eu doresc să fiu nou Iona, bun și vrednic slujitor.
Vrei și tu?… Solia păcii vin’ s-o ducem tuturor!
13. Când Ioan era pe Patmos, exilat, dezamăgit,
Într-o amplă viziune-apare Domnul său iubit,
Ce-i prezintă panoramic multe semne, profeții,
Ce urmau să se-mplinească până când El va veni.
Evanghelia-i vestită pân’ la margini de pământ!
Cine azi se pregătește, va fi luat în cerul sfânt,
Unde-s „lucrurile care ochi de om nu le-a văzut;
Nu le-a auzit urechea; mintea nu le-a conceput”!
A-nceput numărătoarea inversă!… Străjeri, fiți gata,
Căci profeticele semne se-mplinesc azi! Maranatha!
Prin orice-ncercări vom trece, slava Sa ne va umbri,
Iar odihna Lui supremă partea noastră-n veci va fi!
Magdalena Toma, 20 septembrie 2021
