Views

SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 2 – 2021

FĂGĂDUINȚA: LEGĂMÂNTUL CEL VEȘNIC AL LUI DUMNEZEU

PROLOG

Domnul, astăzi, ne invită-n legământul Său cel veșnic.
Vom intra în părtășie cu Acel ce-n veci e Vrednic?
Legământul Său e viață, este har și fericire
Pentru fiecare suflet ce-I oferă-n schimb, iubire.

1. Dumnezeu, în ziua-a șasea, după cum a plănuit,
A creat pe-Adam și Eva, într-un chip desăvârșit.
Fiind coroana creațiunii, Domnul, în iubirea Sa,
I-a-nzestrat cu libertatea de a spune „Nu” sau „Da”.

Testul?… Pomul cunoștinței binelui și răului
A probat loialitatea și credința omului.
Prin a sa neascultare, el relația a rupt,
Ascunzându-se de-Acela ce-l iubea nespus de mult.
Dar, speranța prorocită, glasul care i-a chemat,
Spun că Dumnezeu învinge! Iată ce s-a întâmplat!

2. Care este-abecedarul simplu-al unui legământ,
Știm cu toții! El e-același și în cer, și pe pământ.
Părțile, credincioșie își promit în mod plenar,
Cum istoria confirmă chiar din timp patriarhal.

Dumnezeu cu Noe-ncheie un veridic legământ,
De potop ferind pe-aceia ce-mplinesc al Său Cuvânt.
Legământul avraamic cere-aceeași ascultare,
Iar lui Moise îi dă Legea dragostei relaționale.

Însă Dumnezeu promite că, în Noul Legământ,
Ne va scrie Legea-n inimi, ca să-I fim poporul sfânt.
Iată deci, cum ascultarea și cu harul se îmbină!
Re-nnoim azi legământul de-a umbla-n a Sa lumină!

3. Dacă toate neamurile-ar respecta a’ Sale legi,
Alegând neprihănirea, fericite-ar fi în veci.
Progresiv, însă, păcatul, neîndepărtat la timp,
Omului i-a smuls și pacea, și-al sfințirii sale nimb.

Când antediluvienii au păcătuit cu voie,
Rămășița au fost numai opt – familia lui Noe.
El a suportat batjocuri, dar credința-i de granit
Împletită cu-ascultarea faptică au biruit.

Ca un crin de Amaryllis, ca și Noe, vrem acum
Suav parfum de veșnicie s-oferim acestei lumi.
Peste nava vieții noastre azi răsare-un curcubeu!
Să-l vedem, curând, în slavă-nconjurând pe Dumnezeu!

4. El-Shaddai, Iehova, Domnul, Dumnezeu Atotputernic
Cu Avram reînnoiește legământul ce-l vrea veșnic.
Pentru a-i spori credința, îl numește Avraam,
Tatăl celor ce-L urmează pe Hristos din neam în neam.

„Eu te-am scos din Ur, Haldeea, ca să-ți dau în stăpânire
Țara-aceasta. „Eu sunt Domnul”, „Cel ce sunt” în veci Iubire!
„Știu că el își va conduce toată casa-n ascultare” –
Hrist să spună și de mine azi și-n ziua Sa cea mare!
„Înaintea Mea să umbli și să fii fără prihană!”
Ca și Avraam, o perlă vreau să fiu ’n-a Sa coroană!

5. Ca lui Avraam, azi, Domnul ne promite cu ardoare:
„Nu te teme! Eu sunt Scutul și Răsplata ta cea mare!”
Da, moștenitori noi suntem prin a Sa făgăduință
Și, spre cer, ca fii și fiice, ’naintăm, doar prin credință.

Neamul mare și puternic, cel promis lui Avraam,
Nu era doar Israelul, ci și noi, din neam în neam.
La sfârșitul odiseei neamului ce L-a trădat,
Noul Israel înalță pe Mesia ca-Mpărat.

Când de El, în ascultare, pașii noștri Îl urmează,
Tot ce facem și ce spunem până-n cer reverberează.
Da, avem un nume mare și o mare moștenire
Prin Mesia, Cel ce este și în veci va fi Iubire!

6. Dumnezeu e-Acela care l-a ales pe Israel
Ca popor, pe care, lumii, să-l prezinte ca model,
Ca o seminție-aleasă, un neam sfânt, împărătesc,
Cu făgăduințe scumpe pentru cei ce Îl iubesc.

Le-a promis în dar o țară, de-ascultau de Dumnezeu.
Nu puteau primi doar darul, fără Dătătorul Său!
Se făleau că sunt „sămânța lui Avra’m”, dar au călcat,
Prin a lor neascultare, legământul încheiat!

Dar, în orice generații, printre „spini” au fost și „flori”,
Ce formau o „rămășiță”, pentru Domnul, vii comori.
Tot ce lui Avra’m promis-a, se-mplinește prin Hristos.
Noul Israel, noi suntem! Viitoru-i glorios!

7. Israel, în păgânismul egiptean s-a afundat
Și, de Domnul și-a Sa Lege, el cu totul a uitat.
Ca pe aripi mari de vultur i-a purtat și i-a condus
La Sinai, ca să încheie legământ cu Cel de sus.

Cum, pe ușiorii casei, sângele era simbol
Că-L aleg pe Hrist să fie Mielul răscumpărător,
Tot la fel, făgăduința: „Voi, un neam sfânt Îmi veți fi”
Este, cert, condiționată! Ea, cu noi, se va-mplini?!

Legămintele-ncheiate s-au bazat pe al Său har,
Ce-a clădit noi caractere pe-al credinței piedestal.
La un nou „Sinai” stăm astăzi. „Da, vom face!” – când vom spune,
Faptele, rod al credinței, să glorifice-al Său Nume!

8. Orice legământ durabil are legi, principii clare;
Are limite, condiții reciproce și hotare.
Tot așa, și legământul Domnului cu-al Său popor
Are veșnic temelie-n Legea dată tuturor.

„Să păzești această Lege, fericit să fii deplin”!
Iată scopul ascultării-n legământul Său divin.
Harul nu abrogă Legea; ascultarea nu-i un scop,
Ci-ntărește legământul cu Hrist, Domnul Savaot.
Ca și Dumnezeu, și Legea este-n veci neschimbătoare!
O, nou Israel, ascută, de vrei binecuvântare!

9. Sabatul e apogeul săptămânii Creațiunii,
Un memorial, prin care, Domnul amintește lumii
Care-I e identitatea și domeniul stăpânirii:
Cerurile și pământul, tot cuprinsul omenirii!

Legea, de la Creațiune-n mintea omului e scrisă.
La Sinai, pe plăci de piatră, tot de Domnul e re-scrisă.
Chiar ’nainte de aceasta, Israel fiind în pustie,
Experiența manei este elocventă, clară, vie!

Dumnezeu e Dirijorul simfoniei cosmice:
Sabatul urmează după șase zile rodnice.
Haideți să sfințim Sabatul, testul caracterului,
Spre-a primi semnul-sigiliu ca fii demni ai Cerului!

10. Dumnezeu a fost Acela care a inițiat
Atât Vechiul, cât și Noul legământ, condiționat.
Ambele aveau la bază Legea Sa, Legea iubirii,
Care-n veci – și ieri, și astăzi – e premisa fericirii.

El nu vrea numai o formă a religiei, pe-afară,
Ci, în catredala vieții, inima vrea drept comoară,
Să o spele cu-al Său sânge, Legea s-o graveze-n ea
Și, ca Mare-Preot, vrednic, să reverse dragostea
Peste toți, iudei și neamuri, care sincer Îl iubesc
Și-I vor fi în veci trofee, prin mărețu-I har ceresc.

11. Când Hristos a zis: „Să-Mi facă un locaș sfânt, căci doresc
Ca în mijlocul lor, pururi, Eu cu ei să locuiesc”,
El voia o părtășie, să le-acorde har, iertare,
Prin a sângelui stropire – jertfa-I substituitoare.

Iată care este punctul cel mai însemnat, acum:
Că avem un Mare-Preot, cu-n nou legământ, mai bun,
Ce slujește pentru mine, pentru tine-n sanctuar,
Sus, în cer și, din iubire, ne oferă încă har.
Când privești cum Mielul moare, sângerând, nevinovat,
Tu ce-alegi?!… Eu, preamărire să-I aduc vreau, ne-ncetat!

12. Dacă vii păstrăm în suflet scenele de pe Calvar,
Ele vor topi mândria și-n al vieții sanctuar
Îl vom onora pe Domnul, care ne-a răscumpărat
Și, destinul nostru veșnic, cu-al Său sânge l-a semnat.
Niciun merit, cât de mare, nu ne va salva nicicând!
Prin credință-ndreptățire-avem în Noul Legământ!

Ca si Avraam, cu Domnul să urcăm spre biruință,
Cu încredere deplină în a Sa făgăduință!
Căci, doar prin credință suntem socotiți neprihăniți,
O credință dovedită zi de zi, ca oameni sfinți!

13. Este-o strânsă legătură între Noul Legământ
Și întreaga noastră viață pe acest pribeag pământ.
Bucuria în nădejde, în relație cu Hristos,
Dă nou sens umblării noastre, face totul luminos!

El ne ia povara vinei și-o transferă-asupra Sa
Și, de acceptăm, El poate inimi noi azi să ne dea.
După-aceea, ne trimite-n cea mai sfântă misiune,
S-afle toți, prin noi, ce mare e iubirea-I pentru lume!

EPILOG

Te îndemn, acceptă astăzi nepătatul Său veșmânt
Și-n credință și-ascultare, fii lumină pe pământ!
Dar, nu amâna! Se intră-n Noul Legământ de har
Numai azi!… Străjerii-anunță că e-al timpului hotar!

Magdalena Toma, 15 iunie 2021

SINTEZE BIBLICE MAJORI – TRIM. 2 – 2021

| Predici (Toate) |
Despre autor
-