11.2 Liderii necredincioşi de la templu – st11 Apostazia poporului

Views

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


Claudia & Alin Apostol 11.2 Liderii necredincioşi de la templu – (st11 Apostazia poporului)

Duminică, 8 decembrie – Liderii necredincioşi de la templu

Capitolul 13 începe descriind îngrijorarea pentru faptul că în mijlocul lor erau mulţi idolatri – amoniţi şi moabiţi (Neemia 13:1-3). Cuvintele din Cartea Legii nu se referă la îndepărtarea unora care făceau parte din popoare sau rase diferite, dar Îl urmau pe Dumnezeu, ci la izgonirea celor care nu erau convertiţi, ci se închinau la idoli. (Vezi Deuteronomul 23:3-6.)

1. Cine erau Eliaşib şi Tobia? De ce era inacceptabil ce făcuseră ei? Neemia 13:1-9; 2:10,19; 3:1; 12:10,22; 13:28

Eliaşib şi Tobia sunt cunoscuţi în cartea Neemia. Eliaşib era preotul pus peste cămările templului. Tobia este menţionat ca vrăjmaşul amonit al lui Neemia, care s-a opus cu vehemenţă lucrărilor de la Ierusalim. Eliaşib şi Tobia deveniseră rude prin alianţă, prin căsătoria unor persoane din familiile lor. Deşi nu au fost păstrate dovezi ale vreunei căsătorii, ştim că Tobia avea nume evreiesc (care însemna „Dumnezeu este bun”) şi probabil provenea dintr-o familie de evrei. Familia soţiei sale se crede că era înrudită cu familia lui Eliaşib. În plus, o fiică a lui Sanbalat Horonitul, celălalt împotrivitor al lui Neemia, era căsătorită cu nepotul lui Eliaşib. Astfel, cercul de intrigi din jurul lui Neemia probabil că s-a strâns, înalţii oficiali din ţară fiind înrudiţi şi uniţi împotriva conducerii lui.

În absenţa conducătorului, marele-preot îi oferise lui Tobia una dintre încăperile de la templu care fusese destinată iniţial depozitării zecimii şi darurilor. Tobia avea astfel dreptul de a rămâne permanent în templu şi de a fi recunoscut ca unul dintre conducătorii naţiunii. În sfârşit, adversarii lui Neemia reuşiseră să îşi îndeplinească obiectivul mult dorit: înlăturarea lui Neemia şi preluarea conducerii. Din fericire, Neemia nu avea de gând să stea şi să se uite, fără să facă nimic.

De-a lungul istoriei sacre, poporul lui Dumnezeu – evreii din vechiul Israel, dar şi creştinii care i-au urmat – a permis adesea, cu mare uşurinţă, să fie condus pe căi greşite. Cum putem evita aceleaşi greşeli?

Pentru mai multe materiale de scoala de sabat va invitam sa vizitati pagina noastra web accesand urmatorul link:
http://www.7adventist.com/studiu/apostazia-poporului/

 

11.2 Liderii necredincioşi de la templu – st11 Apostazia poporului

Despre autor
-